În numărul 3, din 17 ianuarie 1980, al revistei „România literară”, Geo Bogza publică tableta intitulată „Toată apa mării”, prilej de a-şi proba într-un mod inedit creativitatea artistică deosebită, cu care zeii l-au înzestrat. Tableta - construită suprarealist, prin aşezarea umăr la umăr a unor citate cu tâlc, culese din opera clasicilor – oferă un spectacol cu delicii importante pentru culegătorii de vorbe de duh:
„Eminescu a spus: Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată.
Blaga a spus: Ziua vine ca o dreptate făcută pământului.
Confucius a spus: Orice lucru are frumuseţea lui, dar nu oricine o vede.
Ralea a spus: Graţia oamenilor mari este naivitatea.
Iorga a spus: Poţi zbura pe aripile altuia, dar nu cu ele.
Socrate a spus: Mă pot ucide, dar nu îmi pot face nici un rău.
Shakespeare a spus: Nu-i milă, ci crimă să-i cruţi pe ucigaşi.”
Peste un deceniu, Tudor Octavian preia cu dezinvoltură planul de construcţie a tabletei lui Bogza. Mai inventiv însă, el îşi compune un „curriculum vitae” plin de savoare, marcat de vorbele memorabile peste care perioadele vieţii sale s-au suprapus. Un „c.v.” absolut firesc, deoarece „citatele şi lozincile sunt create să ţi se înfigă în creier şi să nu te poţi lepăda niciodată de ele.”
Aşadar, „Viaţa mea, în lozinci şi citate”, unde Tudor Octavian ne informează că s-a născut pe când era în vogă sloganul legionar „Trăiască patria şi căpitanul!” şi s-a jucat cu puţulica în ţărână, odată cu îndemnul istoric „Români, treceţi Nistrul!”.
Tinereţea i-a fost şi ea remarcabilă, deoarece şi-a trăit-o la umbra cugetării adânci, emise de marele dermatolog sovietic Leibovici, cel care descoperise că sifilisul lui Lenin nu mai poate fi tratat: „Ştii precis că ai scăpat de un sifilis vechi, numai după ce ai contractat unul nou”.
Adult fiind, a reţinut fraza pe care un consumator de carne de porc a rostit-o pe patul de suferinţă, înainte de a fi răpus de trichineloză: ”A dracului trichineloza asta!”, pentru ca să înceapă să încărunţească la exclamaţia unui muncitor, scos din producţie ca să-l întâmpine la grămadă pe preşedintele Iliescu: ”Iote-l şi pe ăsta!”.
Dacă ar fi să-mi construiesc şi eu un „c.v.” din citate, n-aş neglija două fraze dintr-un pamflet de Tudor Octavian, care m-au făcut să râd, deşi credeam că nu o voi mai face prea curând: ”Când se împlinesc, politicienii români seamănă la faţă şi la trup cu parizerul proaspăt. Comparaţia trebuie să-i măgulească: pentru alegători, parizerul este ceva sacru.”