Cătălin MIHULEAC

În paralel cu tensiunile politice şi sociale care agită la grămadă - azi, la fel ca ieri şi probabil ca mâine - viaţa de pe Pământ, dramele personale se consumă şi ele en-detail, una câte una. Uneori, ele ard în tăcere, la adăpost de cunoştinţa publică; alteori, fac însă ocolul planetei, prin intermediul acelui cearşaf lung ca un ecuator, confecţionat din gazete înnodate.

Depresia – o molimă mult mai sofisticată decât ciuma sau tuberculoza – s-a autoproclmat drept suferinţa momentului actual, secerând tot ce întâlneşte în cale. Iar oamenii, ignorând cerinţele religioase, continuă să-şi pună capăt zilelor prin diferite metode, în conformitate cu paleta depresiilor, din ce în ce mai cuprinzătoare şi ea, care îi mână spre acest ultim act.

Pe strada mea, un miliardar foarte fercheş s-a împuşcat fiindcă sărăcise până la statutul insuportabil al unui milionar oarecare; un student s-a aruncat de pe un cămin fiindcă iubita îl cam trata cu sictir; un altul a golit cinci tuburi de pastile, după ce aflase că o teribilă boală leguminoasă avea instalat sediul în incinta trupului său. Tragedii, tragedii, tragedii... Nimic de luat în batjocură în ele...

Cât despre brazilianca Sheyla Hershey - o muiere straşnică, măsurând pe scara timpului doar 31 de ani - a avut şi ea motivele ei, foarte întemeiate. Celebră fiindcă poseda, prin adaos siliconat, cei mai uriaşi, mai pantagruelici sâni din toată lumea, ea s-a văzut deposedată de laurii săi ţâţoşi, în urma unei infecţii.

Ca să-i salveze viaţa, medicii i-au scos lăptăriile false, numai că, rămasă fără impresionantele implanturi, fosta campioană mondială a considerat că a rămas şi fără un rost în viaţă. Drept urmare, a încercat să-şi curme zilele, treabă care s-ar putea să-i izbutească, acum aflându-se în acea haltă spre lumea de apoi, numită „comă”.

La început, mi-a venit şi mie să râd ca un prost, dar apoi mi-am dat seama că nu-i nimic de râs sau de zâmbit în gestul său: probabil că setea de viaţă şi-o alăpta cu silicon.