Cătălin MIHULEAC

S-a întâmplat miracolul ca o apariţiune din presa românească sportivă să nu mă indigneze, să nu mă dezguste sau să mă revolte, ci, dimpotrivă, să-mi mişte sufletul, să mă emoţioneze. Şi, reţineţi, tocmai „Prosport” a reuşit performanţa aceasta; „Prosport”, o gazetă suficient de mocirloasă, care îşi flutură lăutăria profesională ca pe un stindard glorios, scriind mai mult despre isprăvile de alcov ale sportivilor, decât despre performanţele lor de la locul muncii.

Concret, în reportajul „Trista poveste a veselei gimnaste”, apărut în numărul din 27 ianuarie anul curent, este zugrăvită durerea fostei componente a lotului naţional Cerasela Pătraşcu, nevoită să-şi abandoneze pasiunea, mai bine zis meseria, după aproape 12 ani de muncă. Dacă e să folosim un joc de cuvinte, care în mod cert i-ar răsturna cu cracii în sus pe cei de la „Prosport”, am putea spune că accidentările Ceraselei, focalizate în jurul unui genunchi, au purtat-o din intervenţie chirurgicală în intervenţie chirurgicală, până când au reuşit s-o îngenuncheze. În clipa de faţă, fosta sportivă îşi trăieşte lin alunecarea în uitare, undeva prin Deva, înconjurată de doar două medalii şi de o grămadă de frustrări.

Cazul acestei fete lipsite de noroc mi l-a reamintit pe cel al Oanei Petrovschi, altă fostă componentă a lotului naţional, defectată şi ea fizic şi implicit moral de practicarea gimnasticii de performanţă, pe când nici nu adunase 20 de ani de viaţă. Şi ea a fost nevoită să îndure suferinţe atroce la coloană, abia după patru ani de la debutul durerilor putând fi operată fără riscuri. Şi ea a văzut cum e să luneci lin, înghiţit de uitare.

Două cazuri triste, dar câte altele n-or mai fi?! Două cazuri ce-ar trebui să-i pună pe gânduri pe părinţii care vor să-şi îndrume copiii spre acest sport periculos, pe alocuri brutal. E spectaculos şi bine retribuit să te crăcănezi pe bârnă sau să sari învârtindu-te prin aer, aidoma clătitelor, înainte de a ateriza în tigaie, dar preţul plătit face de cele mai multe ori ca efortul să nu merite.

Pentru a obţine o Nadia Comăneci, o mie de gimnaste merg, betege, în cârje.