Cătălin MIHULEAC

Ziua Unirii se anunţă pe afiş ca un nou prilej de a se umple la Iaşi marea cadă, unde preşedintele Traian Băsescu se va scălda în apele unei băi de mulţime, de care atâta de dependent s-a arătat de-a lungul curgerii nisipului prin clepsidrele mandatelor sale. Cu destul timp înainte şi-a şi pregătit piatra ponce ca să-şi răzuiască tălpuţele groase ca şina de tren, precum şi şamponul menit să-i înfoaie cât i-a mai rămas din freză. Şi-a pregătit şi lumânărele romantice, şi uleiuri aromate, a desemnat şi nişte pedeliste locale, să-l frece temeinic cu buretele pe spate. Totul a fost aranjat la ultimul amănunt.

În ciuda preparativelor, socoteala se arată cam naşpa anul ăsta: având în vedere pârăiaşele volburoase ale nemulţumirii populare, în mod sigur apa băii de mulţime nu va mai avea nici limpezimea necesară, şi nici căldura cu care primul bărbat din stat se obişnuise. Dar, cu o sticlă de whisky la bord, pericolul contractării unei răceli dispare. Mai cu seamă când, la sprintena horă de final, te prinzi de mână cu depozitele de căldură, unele dotate cu slăninuţe confortabile ca nişte cojocele, care poartă nume vechi româneşti, precum Lenuţa, Roberta, Mioara, Anca şi altele, mânate precum oiţele de păstori încercaţi, pe nume Flutur şi Little Boc.

Ca să fie tacâmul complet, se vor depune şi nişte coroane la mormântul masonului Cuza, cu toate că un mult mai mare succes popular ar avea preşedintele dacă şi-ar depune nişte coroane anticipate la propriul său loc de veci. Dar, mă rog, aşa cere protocolul.

În concluzie, Ziua Unirii nu înseamnă altceva decât nişte parale paradite de pomană, cu festivităţi care şi-au pierdut valoarea, dar şi cu show-urile de după, unde au fost angajaţi mari unionişti, precum Veta sau Geta Biriş, Horia Brenciu şi Sofia Vicoveanca.

Se mai ştie că nimeni din anturajul preşedintelui nu iese în pierdere. Nu m-ar mira ca, anul ăsta, costumele echipajului lui moş Ion Roată să fi fost procurate de la Irina Şroteriţa, una din apropiatele şmecherilor de la putere.