Cătălin MIHULEAC

Victor Piţurcă s-a înălţat întotdeauna peste peisajul fotbalistic românesc, prin performanţele sale ca sportiv şi antrenor, dar, în egală măsură, ca eleganţă şi prezenţă fizică. A câştigat cu „Steaua”, ca jucător, Cupa Campionilor Europeni, a dus echipa naţională, probabil pentru ultima oară în viaţa ei, la un turneu final...

La toate aceste performanţe, se mai adaugă una, demnă de toată cinstirea: e incredibil cum poate să arate omul ăsta, la mijlocul distanţei dintre 50 şi 60 de ani ! Sunt de părere că specialiştii care studiază căile de încetinirea a procesului de îmbătrânire umană, decât ar chinui şoriceii în experienţe de laborator, mai bine s-ar apleca puţin asupra lui Victor Piţurcă.

Mi-a plăcut mereu de Piţurcă, mi-a plăcut până şi orgoliul său de a nu mai sta, la un moment dat, de vorbă cu marii inventatori habarnişti care sunt ziariştii sportivi români, mi-a plăcut şi modul cum l-a lăsat cu ochii în soare pe Gigi Becali, cu care s-a intersectat prin toamnă.

Mi-a mai trecut din admiraţie doar săptămâna trecută, când am văzut cum se poate sfădi la televiziune cu Mititelu, proprietarul echipei craiovene, pe care Piţi a antrenat-o scurt timp. Aşa un scandal se stârnise între ei, că pica varul de pe pereţii studioului de tembeliziune, de unde se transmitea.

Problema nu-i că Piţurcă avea sau nu dreptate în sfada sa - eu cred că avea - problema e că, dacă te cheamă Piţurcă, nu-ţi este permis să te cobori la un Mititel ca ăla şi să te iei de gât cu el. Ce era la gura lui, cu un vocabular care dădea semne la fiecare pas că dă să cadă în buruienişul cel mai de jos...

Până la urmă însă, limbajul jegos se pare că ţine de lumea balonului rotund, crescând probabil odată cu gazonul de pe teren. Noi, cei puţin mai copţi la vârstă, ne amintim doar de evoluţiile lui Hagi ca fotbalist. Hagi e azi un om plin de bun-simţ, dar ca jucător ne-a desfătat cu golurile şi driblingurile sale, în aceeaşi măsură în care ne-a oripilat cu înjurăturile sale. Ori de câte ori nu-i ieşea pasienţa mingicară pe teren, din gura sa sudălmile porcoase porneau în stoluri spre ţara telespectatoare, care i le citea fără efort de pe buze.

Puţin îi păsa lui Hagi de lume. El continua să joace gazonat şi să înjure buruienos, sub ochii poporului, născut pentru a-l venera.