Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Când mai rămăseseră aproximativ 50 de ceasuri până la epuizarea anului 2010, într-o staţie din metroul parizian, un flăcău în devenire s-a gândit să profite de pe urma aglomeraţiei şi a vânzolelii, pentru a smulge poşeta din mâna unei fragile doamne şi a încerca să o zbughească de la faţa locului.
Operaţiunea se anunţa simplă pentru micul dar agilul infractor, fraged doar în aparenţă, la cele doar 14 primăveri ale lui. Cât piept putea să-i ţină o venerabilă doamnă, aflată pe treapta 83 pe scara vieţii ? Numai că, neacceptând paguba şi punându-şi la bătaie ultimele resurse de forţe trezite de adrenalină, femeia s-a luptat literalmente pentru bunul ei, agâţându-se în final cu disperare de toarta poşetei.
Mai bine se lăsa păgubaşă, deoarece, în scurta, inegala şi încinsa încăierare, bătrâna s-a prăbuşit pe scările metroului, lovindu-se cu capul de una din trepte. Şi, în timp ce o parte a pasagerilor anunţa ambulanţa pentru a o transporta de urgenţă la spital, o altă parte îi sucea mâinile puştanului la spate şi îl dădea pe mâna poliţiei.
Bătrâna femeie pariziană se află în stare de comă, medicii estimând că se va alege cu un handicap, de parcă anii ei mulţi n-ar fi fost deja un handicap. Iar micul zăbălos, băgat de urgenţă la zdup, este descusut de oamenii legii, nu înainte de a fi supus unui consult medical, fiindcă se plânge de crize epileptice. Vai, bolnăviorul de el, să-i facem un ceiuţ ! În mod absolut previzibil, anchetatorii au aflat că părinţii lui sunt cei care îl dau de-a dura regulat în gaura de metrou, la programul zilnic de furat.
Până aici, o ştire ca multe altele, poate chiar destul de cuminte, pe-acest pământ scăldat zilnic în fluviile de sânge ale atentatelor. Ceea ce îi dă informaţiei o semnificaţie dureroasă pentru noi e că micul infractor şi, desigur, părinţii săi, care îi dau impulsurile infracţionale, formează împreună o familie română. O familie, desigur, fericită.
Iar noi, care am fi vrut să fim de anul nou la Paris, dar de unde bani, ’tu-i băsescul şi bocul mă-sii, ne zicem în barbă, arătând spre jegosul din borta de metrou:
-Iaca, frate, încă un ambasador al României de azi !
