Cătălin MIHULEAC

Se vede clar că vremea ilustratelor şi a felicitărilor, trimise de Crăciun şi cu alte prilejuri festive în plic, prin poşta tradiţională, s-a dus pe copcă. Bătut cu leuca în cap să fii să arunci banii pe timbre şi pe celelalte trebuincioase, stând la mâna unor servicii demodate şi a unor poştaşi, care, unii dintre ei, cam au obiceiul s-o facă lată de sărbători şi să-şi neglijeze obligaţiile profesionale. Ce rost are când, la îndemână, pe măsuţă, şade ţanţoş jupânul calculator, ţinând în arc sprintenul său e-mail, care îţi catapultează mesajul spre destinaţiile cele mai incomode, din patru zări ale lumii ? Nu e mai pragmatic aşa ?

Nu-i pentru prima oară când pragmatismul trece ca buldozerul peste frumoasele vechi obiceiuri. Altădată, când primeam prin poştă o felicitare de sărbători, îmi tremura mâna, fiindcă mi-l imaginam pe expeditor cum alege cartonaşul cu imaginea compatibilă aspiraţiilor mele, cum scrie special pentru mine textul cu condeiul înmuiat în călimară, cum lipeşte plicul cu saliva personală şi îi cimentează lipitura cu bandă adezivă, cum merge apoi până la cutia poştală şi-l strecoară drăgăstos prin mica deschizătură...

Pe când aşa, întrebuinţând e-mailul computatorului sau sms-ul telefonului, cantitatea de căldură sufletească se reduce dramatic. Acelaşi mesaj, conţinând aceleaşi banalităţi stufoase, trimis deseori simultan la o sută de persoane, într-o totală lipsă de sentiment... Ca şi cum te-ai spăla repede pe mâini de o datorie care nu-ţi face nicio plăcere.

Pragmatism crescut, agent termic sufletesc redus dramatic, ţevile caloriferelor noastre interioare rămânând reci. Ce vremuri triste ! Citeam, în ziarul „Le parisien”, cum sunt revalorificate, în zilele astea, cadourile de Crăciun. După cum reieşea din datele publicate acolo, cei mai mulţi primitori de cadouri nu au altă grijă decât să le scoată la vânzare şi să capete ulterior un preţ bun pe ele.

Ce barbarie ! Dar, mă rog, pragmatismul...