Cătălin MIHULEAC

Petrică Imre – actualul director suprem de la grupul de scos pe tarabă ziare, reviste şi cărţi „Adevărul” – are, parcă pentru oftica duşmanilor, un „curriculum vitae”, gros cam cât dosarul lui Sorin Ovidiu Vântu de la DNA, care-i dă suficiente motive pentru ca pieptul puhav să i se bombeze.

Cităm şi noi din memorie, răsfoind imaginar paginile siviului: fost director peste o mare corporaţie internaţională unde vindea omenirii fumul otrăvitor al ţigărilor, prieten la cingătoare cu bogătani dubioşi ca Patriciu şi Tăriceanu, mare mâncăcios şi specialist în crăpelniţă, calitate ce l-a ajutat să ţină ani buni, într-un supliment al „Ziarului Financiar”, un păginoi despre sortimentele rafinate cu care – pretindea el - merită să ne răsfăţăm papila gustativă... Deşi, fără supărare, dar dacă de la alimentaţie i se trag doar pungile de care i se împiedică ochii ca să nu-i alunece spre buric, eu m-aş feri de recomandările lui culinare.

Să continuăm răsfoirea siviului: fustangiu cu pretenţii de la viaţă, actualmente ginere de mare ministru sub toate regimurile şi, nu în ultimul rând, posesorul unei porecle de mare respiraţie mondială, Shrek. Toate la un loc înseamnă o remorcă de curriculum vitae, trebuie să cădem de acord.

Aplecându-ne puţin asupra calităţilor sale de îmbârligător de fuste, nu putem să nu observăm că anii aceştia de inversiune de valori, în care se scaldă România, a împins în faţă o sumă de donjuani cam deficitari la calităţi, dar care se laudă cu trofeele lor cinegetice. Nu-i un fel de-a spune, chiar se laudă, la propriu, cu aventurile lor, numărâdu-le în public, pentru a se da măreţi. Aşa e şi Şrecul de la „Adevărul Holding”, aşa e şi Negoiţă, aşa e şi Irinel cel mărunţel.

 Privindu-l pe Şrec din mai multe unghiuri, m-am întrebat: oare ce simte Meleşcanu – încă un tip mişto, deşi numără două decenii în plus faţa de ginere – când îşi vede fata cu ăsta la braţ? Ce simte Mihai Vlasov, când îşi vede fata cu ginerele David, fost Troacă, fost ministru de interne?