Cătălin MIHULEAC

Tendinţa este ca ziarele să se mute pe internet, dar eu încă citesc ediţiile tipărite, de dragul anunţurilor mortuare, cu care încep de fiecare dată lectura. Parcurg pe nerăsuflate numele, vârsta şi profesia celor dispăruţi, apoi mă înfior la trecerea în revistă a funerarului cortegiu de zaharicale: „om de o mare nobleţe sufletească” (de parcă nobleţea sufletească ar putea fi şi mică), „fire generoasă” (tot zgârciobanul devine generos prin deces), „tată iubitor”, „soţ devotat” etc.

Bine-ar fi ca, măcar în linii mari, portretul sufletesc al răposatului să respecte realitatea. Din păcate, cei mai mulţi pasageri spre lumea cealaltă nu abundă în calităţi morale. Ba unii pot purta liniştit chiar titulatura de canalii.

De fiecare dată, încerc să mi-l închipui în viaţă pe eroul de anunţ mortuar: cum stătea cu nervii, ce comportament avea la volan, dacă făcea scandal la beţie, câtă sare turna în păpică. Încerc, totodată, să-mi imaginez şi ce se ascunde îndărătul formulei „moarte fulgerătoare” sau „lungă şi grea suferinţă”: vreun fulger cardiac purtând numele de infarct, vreun accident de circulaţie ori vreun cancer lung la vorbă...

Câteodată, se întâmplă să-l fi cunoscut personal pe ăl de-a dat colţul, şi-atunci devin trist ca un loc de veci. Naiv ce sunt, încă mai cred că acei pe care-i cunosc n-au niciun drept să moară.

Se spune că cititorii împătimiţi de anunţuri mortuare mor ei înşişi cu prioritate, fiind printre primii vizaţi de cucoana purtătoare de coasă în poşetă. Chiar de-o fi sau nu o fi aşa, trebuie să avem permanent în vedere ziua-n care fiecare dintre noi va fi protagonistul unei astfel de scrieri sumbre, dar indispensabile. Vor gândi atunci alţii despre noi vrutele şi nevrutele de rigoare: dacă ne trezeam mahmuri dimineaţa, cu cât ne furam la cântar aproapele, ori cât de des minţeam, contrazicând o poruncă divină care nu se aplică niciodată...

În ziua în care vom preda gestiunea şi ne vom sui în trenul internaţional spre locul unde măselele nu dor şi banii  nu mai fac două parale, va turna cu anunţuri prin jurnale, care vor sublinia ce pustiu va rămâne Pământul în lipsa noastră.

Aiurea, Pământul fără noi nu pierde nimic!