Cătălin MIHULEAC

Duminica trecută, îmbiat de farmecele aurii ale acestei memorabile toamne, am sărit în maşină şi am tras o fugă cu automobilul prin Nordul Moldovei, cu intenţia clară de a-mi desfăta puţin ochiul obosit de cenuşiul orăşenesc. Respiram cu trei plămâni parcă, aşa de pozitiv îmi era tonusul.

Pe drum, ca de obicei, vehicule de toate mărimile şi naţiile, gonind cu viteze mai mult sau mai puţin peste cea legală. Printre ele, tot ca de obicei, o mulţime de căruţe. Dar, deşi în general m-am resemnat cu prezenţa lor – total nepotrivită cu mileniul în care trăim - impunându-mi să nu le mai bag în seamă, două noi observaţii personale mi-au stricat ziua.

Imediat spun care sunt observaţiile. Păi, în primul rând, hăţurile unor căruţe erau în mâna unor adolescenţi sau chiar a unor copii. Apoi, de câteva ori, în dreapta celui care mâna caii, am remarcat femei gravide sau cu bebeluşi în braţe. Femei fără minte, expunându-şi copiii unor riscuri mortale.

Aşa de tare m-am enervat, că aurul toamnei a coclit pe loc. Cred că enervarea mea este cu totul legitimă: adică pe mine poliţia rutieră mă beleşte pe loc dacă nu am plătit rovinieta, dacă nu port centura de siguranţă, dacă nu am permisul reînnoit, iar pe cei din căruţe nu-i întreabă nimeni niciodată nimic? De ce, la urma urmei, de ce ? Au ceva în plus?

Dacă o căruţă se mişcă pe un drum naţional sau chiar european, nu e normal să li se ceară căruţaşilor un permis de conducere, care să le ateste cunoştinţele de legislaţie rutieră şi capacitatea de a conduce vehicule? Dar dacă un căruţaş e chior? Dacă e drogat cu tulburel?

Pe deasupra, nu e normal ca şi lor să li se pretindă vârsta minimă de 18 ani, pentru a putea circula pe drumurile publice? Nu e normal ca şi ei să plătească rovinetă şi să poarte centură de siguranţă?

Fără supărare, că tot e austeritate: la Bruxelles, comisarul ăla european din România ar trebui să primească, în loc de maşină de serviciu, o căruţă de serviciu. Cu şase airbaguri, calculator de bord şi aer condiţionat.