Cătălin MIHULEAC

Un mic reproş pe care, cu timiditate, îl făceam în tinereţe operei lui Caragiale atingea problema numelor neverosimile puse de el anumitor personaje. Brânzovenescu, Farfuridi, Perjoiu... O pană de ales al îngerilor nu are trebuinţă de asemenea trucuri ieftine pentru a obţine efectul comic... Dacă eşti meseriaş, îţi botezi personajele normal, lăsându-le apoi să devină singure caraghioase, fiindcă aşa e în viaţă.

Cu timpul, mi s-a mai potolit din avântul critic, din care n-a mai rămas nimic azi, când ne lăudăm cu parlamentari ca Wiliam Brânză sau Toni Greblă, nume pe care Caragiale n-ar fi îndrăznit să le puie personajelor sale, căci şi la el neverosimilul avea, totuşi, o limită.

Să mai adaug că singura amendă pe care am primit-o vreodată de la un poliţist o datorez agentului Barabulă ? Erau parcate foarte multe maşini într-un loc ce-i drept nepotrivit, dar cum „barabulă” înseamnă cartof pe moldoveneşte, agentul Barabulă m-a amendat doar pe mine, fiindcă maşina mea avea număr de Bucureşti. Pluteau în aer nişte apropouri despre cum ne-am putea înţelege, dar eu nu deţin arta de a strecura peşcheşuri în buzunarele celor chemaţi să respecte legea. Văzându-mă atâta de prost, Cattani-Barabulă a simţit o enormă satisfacţie să-mi completeze, cu mâna sa familiarizată cu cultura cartofului, procesul-verbal.

Dar să termin cu arabescurile şi să trec la subiect. Nu mi-au fost niciodată prea dragi poliţiştiiromâni, în principal din pricina modului arbitrar cum aplică legea. Cu toate astea, recunosc că printre ei sunt mulţi oameni profesionişti şi oneşti şi că, în general, poliţia română se afla pe un drum bun. Se afla. Acum, cred eu, nu se mai află.

Ştim, tuturor celor hrăniţi de la buget li s-a amputat leafa, dar la ei urmările se vor ilustra mult mai dureros în siguranţa cetăţeanului. Nu numai că vor deveni mult mai uşor coruptibili, ei care nici până cum nu erau străini de fenomen, căci tot se zice din bătrâni: „dacă stăpânul e zgârcit, sluga-i hoaţă.” Nu numai că vor fraterniza mai des cu clanurile mafiote, căci nici de asta nu erau străini. Dar vor deveni mult mai indiferenţi la răul omului de rând. Va dispărea, ca să zic aşa, tocmai latura umană a profesiei lor.

Se vor implica, aşadar, cu 25% mai puţin în tot ce fac. Cu acel 25%, care conţine parte sufletească din meseria de poliţist. Iar asta înseamnă dezastru.