Mircea Radu IACOBAN

Scriam, sâmbătă, despre Sagrada Familia din Barcelona, catedrală începută în 1882 şi neterminată până azi (data prezumată a finalizării bate către 2025, dar sunt destule voci care se îndoiesc). Una dintre aceste „voci” – este vorba despre un bun prieten din străinătate care citeşte „Monitorul de Suceava” pe internet – mă întreabă dacă am văzut vreun muncitor trudind pe eternul şantier barcelonez. Cinstit vorbind, n-am văzut. Drept pentru care amicul avansează o ipoteză insolită: catedrala nu se va termina niciodată. Aşa cum e, cu numai două faţade din patru, aduce municipalităţii venituri uriaşe: biletul de intrare ustură de-a binelea buzunarul turistului, iar coada se menţine imensă la orice oră din zi.

Odată isprăvindu-i-se zidirea, Sagrada Familia îşi va schimba statutul, din obiectiv turistic în acela de biserică deschisă oricui. Nu se poate condiţiona accesul în Casa Domnului de plătirea unei taxe la intrare, aşa că... bizarei ipoteze îi acordăm cuvenitul strop de meritată atenţie. Fiindcă, într-adevăr, perpetuarea status-quo-ului actual este ultra-productivă. În plan material, desigur; în cel spiritual, unde nu operează măsurători exacte, s-ar putea să nu se stabilească numaidecât o relaţie directă între sinceritatea mărturisirii credinţei şi înălţimea clopotniţei. Dacă ăsta o fi mobilul, ne aflăm în faţa unicului şantier din lume programat să tragă targa pe uscat şi cu bună ştiinţă mandatat să... ne-muncească. Statut pe care şi l-ar dori sumedenie de şantiere de la noi (apropo: omniprezenta inscripţie „şantier în lucru” e o prostie: şantier înseamnă tocmai locul în care se munceşte!), probabil că şi cel de la Teatrul Naţional din Iaşi, Venerabila sală-unicat a zăcut închisă şi nefolosită 3 (trei!) ani din pricina unor contestaţii la licitaţii. Cât pe ce să fie pierdute şi fondurile europene! Câţiva speriaţi apar din când în când pe şantier, dar cu ritmul de acum, Naţionalul se va redeschide cam odată cu Sagrada Familia. După cum mi-a povestit la telefon o traducătoare moscovită, tot aşa se întâmplă şi la case mai mari.

Bolşoi Teatr, mândria „stoliţei”, a început  încă din 1895 să-şi piardă echilibrul, ajungând să exhibe crăpături în ziduri şi planşee de 30-40 cm. UNESCO a declarat obiectivul în „pericol de distrugere totală”, aşa că în septembrie 2004 au început lucrările de reparaţii capitale. Trebuiau să se termine în 2007. Desigur, s-au amânat – pentru ianuarie 2008. Încă o amânare: 2009. Presa a semnalat acte de corupţie şi a acuzat lentoarea administraţiei. Moment în care intră decis în scenă Medvedev: preşedintele Rusiei preia direct comanda şantierului (!), scoţându-l de sub tutela Ministerului Culturii şi a Primăriei (se pare că printre cauzele demiterii primarului Lujkov s-a numărat şi starea teatrului...) Ştiţi câţi muncitori lucrează acum pe acest şantier 24 de ore din 24? Incredibil: trei mii!! Sala se va mări cu încă 12.000 metri pătraţi. Cele şase etaje ale subsolului ascund două mari scene, care, alternativ, se ridică automat, aşa că schimbarea decorurilor este cvasi-instantanee.

Şapte mii de piloni de metal, împlântaţi la 26 de metri, întăresc bătrâna fundaţie... Lenin a urât Bolşoi Teatr, considerat simbol al decadenţei artei burgheze. Stalin l-a iubit şi-l frecventa ades; din loja centrală a ochit-o pe actriţa de operă Davâdova, considerată cea mai frumoasă femeie din Rusia, care avea să-i devină ţiitoare. Medvedev nu cred că a investit numaidecât sentiment faţă de destinul unicei construcţii; mai probabil l-a deranjat impotenţa administraţiei, ajunsă subiect de bancuri, iar apoi i-a surâs ideea potrivit căreia renaşterea falnicului Bolşoi semnifică însăşi renaşterea Rusiei. L-a investit ca şef de şantier pe magnatul petrolului, miliardarul Magomedov şi a anunţat ferm că, în octombrie 2011, va avea loc premiea cu „Ruslan şi Ludmila”, în regia lui Cerneakov. Ceea ce, sunt sigur, se va întâmpla.

Mă-ntreb ce-ar fi dacă prezidentul Băsescu ar proceda la fel, preluând direct responsabilitatea reconstrucţiei Naţionalului ieşean, numindu-l şef de şantier pe Tăriceanu şi stabilind data fermă a premierei... Vise!