De când mă ştiu, am purtat pizmă naţiunilor civilizate, fiindcă au oferit curiozităţii mondiale preşedinţi cu mare aplecare spre fuste, mai bine zis spre ceea ce fustele au pe dedesubt. Când spun asta, nu-i am în vizor doar pe fârtaţii americani, celebri pentru producţiile porno turnate în studiourile de la Casa Albă, cu mari actori precum John Kennedy şi Bill Clinton în rolurile principale. Dar cum să nu fiu cătrănit, când până şi-un îmbâcsit ca fostul preşedinte franţuz Mitterand, camaradul nostru în ale latinităţii, a purtat, la vremea lui, fructuoase vânători pe domeniile accidentate ale extraconjugalului?
Numai noi, românii, am rămas de traistă. Numai noi, românii, de la Ştefan cel Mare încoace, o ţinem numai într-un regres, la acest capitol atât de important pentru imaginea ţării. Numai noi, românii, când e să ne traducem partenera, o alegem pe gospodina Moscova, dacă e să ne gândim la exemplul oferit de ex-prezidentul Iliescu.
Abia în ultimul timp, moralul a început să mi se mai oblojească, datorită actualului nostru prezident. „Vin în birou la tine să o facem!” – a plusat el către o jurnalistă în vechiul mandat, aşa cum Clinton îi propunea batozei de Monica Lewinski; cu deosebirea că americanul îşi punea el la bătaie cadrul locativ al biroului său, nu o ruga pe fată să se ocupe de ambient. „Vin la tine să o facem, ţării viitor să-i coacem”, sună ecoul, în sufletul meu. „Să o facem ca Moni cu saxofonistul Bill, iar eu cu trabucul vin”, că măcar atâta pot şuti din drepturile de protocol de la Cotroceni.
Totuşi, speranţele mele îndrăzneţe merg mai departe, mult mai departe. Căci, aşa cum amantele prezidenţiale americane au descris, la un moment dat, vulturul pe care Clinton îl are tatuat pe organul intim, mi-aş dori şi eu ca, într-un viitor de culoare roz, vreo companioană băsească să ne redea, în cuvintele ei simple, intimitatea numărul unu a ţării. Cu alte cuvinte, are şeful ţării tatuat şi el ceva pe-acolo; dacă nu un vultur, măcar o cioară, o răţuşcă, un hamster sau o bibilică? Sau poate că are imprimat vreun citat adânc din Kant, din Liiceanu sau din Traian Ungureanu.
Vom trăi şi vom afla.