Mircea Radu IACOBAN

În opinia sus-semnatului, cazul tristei dispariţii a poetului Cezar Ivănescu, ucis mai întâi moral, printr-o presupusă Decizie a CNSAS (ce s-a dovedit a fi... inexistentă) şi fizic, ca urmare a unui evident malpraxis medical, se încearcă a fi trecut sub tăcere şi îngropat mai definitiv decât ultimul director al „Junimii” ieşene. Am relatat amănunţit în acest colţ de pagină despre culpa evidentă a clinicii particulare din Bacău, pe care Colegiul Medicilor (tot din... Bacău!) încearcă s-o muşamalizeze. Facem acum publice demersurile pe care Clara Aruştei, legatarul testamentar universal al lui Cezar încearcă să le facă pentru sancţionarea celui vinovat de punerea în circulaţie (oricum neautorizată) a unor informaţii (până la vreo probă contrarie, inventate) privind deciziile CNSAS.

Cum se ştie, poetul Mircea Dinescu  a anunţat, prin intermediul Agenţiei Newsin, Decizia CNSAS de a-l considera pe Cezar Ivănescu colaborator al Securităţii. Cum s-a dovedit ulterior, această Decizie nu a existat şi nu există. Furnizarea anticipată de date din dosare de către personalul CNSAS se sancţionează penal. Legea 24/2002 prevede: „Furnizarea de informaţii din dosare de către personalul CNSAS cu nerespectarea atribuţiilor de serviciu constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.” Ordonanţa de urgenţă nr. 24/2008 stabileşte că din CNSAS nu pot face parte persoane care au antecedente penale. Clara Aruştei trimite organismelor ce conduc România facsimilul Hotărârii nr. 1439, din 4 sept. 1981 a Judecătoriei Sectorului 3, prin care M. Dinescu este condamnat penal (cu suspendarea executării) pentru „lovirea părţii vătămate”, colegul de redacţie L. N. Certificatul medico-legal al victimei atestă urmările violenţei şi stabileşte numărul de zile necesare pentru vindecare. Unul dintre martorii celui molestat a fost... Cezar Ivănescu – ceea ce explică multe. (Ar putea fi vorba şi despre o a treia incompatibilitate a lui M.D., conflictul de interese, dar şi aici, până la urmă, s-a tăcut... cu discreţie.)

 Cele de mai sus au constituit obiectul Memoriului adresat Senatului României, Camerei Deputaţilor şi Preşedinţiei. În text se arată că „acţiunile şi declaraţiile dlui Mircea Dinescu făcute în mod repetat şi uzând de calitatea domniei sale de membru al Colegiului CNSAS au adus, prin <scurgerea> cu bună ştiinţă către Agenţia de ştiri Newsin a unor informaţii neadevărate, atribuite ulterior şi Colegiului CNSAS, atingeri grave şi ireparabile a drepturilor, libertăţilor fundamentale, vieţii şi chiar posterităţii scriitorului Cezar Ivănescu”, subliniindu-se că, în cazul Dinescu, legile ţării sunt de două ori flagrant încălcate. Tipul de reacţie cetăţenească a  lui M.D. l-am văzut la tv: „Mă doare-n c...” de lege. Curat stat de drept! În încheiere, Clara Aruştei concluzionează: „este cu atât mai grav atunci când instituţii ale Statului Român, constituite tocmai cu scopul de a face cunoscute nedreptăţile, dramele şi acţiunile de tip extremist-opresive ale regimului comunist, condamnat oficial, devin parte a unui sistem antidemocratic, aşadar antieuropean şi antisocial, determinând prin acţiunile şi poziţiile luate în public de către unii din înalţii săi funcţionari, apariţia unui nou tip de represiune, cu urmări greu de evaluat.”

   Memoriul n-a primit vreun răspuns.

Nici de la Preşedinţie, nici de la Senat, nici de la Camera Deputaţilor. Nu degeaba spunea Moisil că, la noi, „nu se aplică decât legile cu care sunt de acord cei care le aplică.”

Şi iată, deci, cum mult trâmbiţatul principiu „Nimeni nu-i mai presus de lege!” începe să ajungă simplă... vuvuzea.