Mircea Radu IACOBAN

Odată, în tinereţe, mă aflam la Istanbul împreună cu Ion Chirilă şi Cristian Ţopescu; eram invitaţi de Asociaţia turcă a ziariştilor sportivi şi, când ni s-a terminat sejurul la Bosfor, am avut surpriza să nu găsim bilete la singurul avion TAROM ce efectua, doar o dată pe săptămână, cursa spre Bucureşti. „Nici o problemă, ne-au liniştit gazdele, rămâneţi oaspeţii noştri încă o săptămână.” Şi am mai stat, pe cheltuiala lor, dar, fără rigorile unui program cât de cât articulat, dimineţile erau plicticos de libere şi hălăduiam ore-n şir în partea europeană a fostei capitale otomane (pe vremea aceea, podul peste strâmtoare încă nu se construise), discutând ore-n şir câte-n lună şi-n stele în faţa unui păhărel cât degetarul de ceai verde adus cu tipsia de agilii vânzători ambulanţi. O zi întreagă s-a vorbit despre transmisia sportivă la radio şi TV, Ion Chirilă având opinii net diferenţiate de orientarea, să-i zic astfel, oficială. Pe atunci, toate meciurile se jucau la aceeaşi oră şi partida aleasă se transmitea în întregime.

Transmisia sportivă era singurul locşor din România în care cenzura rămânea neputincioasă. Vorbele nu mai putea fi întoarse din eter, drept pentru care şefii radioului statuaseră ca regulă de aur interdicţia „nimic în afara descrierii fazei”. Altfel spus, suflau şi-n iaurt. (După care a venit şi excesul de metaforă reportericească: odată, când transmisiile deveniseră multiple, concomitent de pe opt stadioane, am solicitat întrerupere şi am intervenit în emisie. Toţi credeau că s-a marcat; când colo, i-am informat că-i un formidabil apus de soare la Iaşi. Vă închipuiţi câte înjurături perfect motivate voi fi încasat din partea microbiştilor!) Ion Chirilă, născut în Basarabia, din tată lipovean (Kirilov) şi mamă grecoaică din Rodos, vorbitor de limbi străine şi traducător din literatura rusă, era preocupat înainte de orice de sănătatea... limbii române. Detesta poncifele gen „tresărire de orgoliu”, cerea utilizarea parcimonioasă a exclamaţiilor ultraadmirative de tip „incredibil!!”, milita pentru îmbogăţirea vocabularului, redus prin forţa împrejurărilor de 50-60 de cuvinte, şi-şi dorea, ca ascultător, fraze rotunde şi până la capăt încheiate.

 Dacă, Doamne fereşte, pe aleile cimitirului în care odihneşte s-ar auzi bolboroselile poticnite ale lui Ilie Dobre, Chirilă s-ar întoarce în mormânt! „E-o prejudecată – ne spunea – ideea că radio-relatarea-i obligatoriu să aibă ritmul bătăii calicilor la gură – un meci lent se cuvine să aibă parte de un comentariu adecvat, (şi) astfel sugerându-i-se ascultătorului realitatea din teren. Nu mai ştiu dacă a apucat moda urletelor nesfârşite „gooool!!”, dar cred că ar fi dezavuat-o, fiindcă n-are nici o noimă să ţipi din rărunchi când se marchează cel de al şaselea gol al gazdelor – cel mult atunci când soarta meciului depinde într-adevăr şi la modul dramatic de acel unic punct înscris la capătul răbdării tuturor. Vanea Chirilă intuise că efectul emisiunii cu cel mai mare număr de ascultători asupra corectitudinii limbii române este vrând-nevrând mai mare decât acela al normărilor savante din dicţionarele Academiei; nu ştiu cum ar comenta azi bubiţa pe limbă ce le-a ieşit unor comentatori hotărâţi să-l înlocuiască definitiv pe „de” cu „de către” („Mingea şutată de către Popescu...).

Vorbirea la radio este considerată etalon infailibil şi proliferează instantaneu – aşa că am auzit până şi la TV Cultural propoziţia tâmpă „Fiecare lung metraj va fi precedat de către un scurt metraj”. Greu cu gramatica, greu cu complementul de agent! Comentariile fotbalistice la TV Chirilă le considera ca adresate mai degrabă nevăzătorilor: „nu-mi spune că mingea a ieşit în aut, asta văd, spune-mi că preluarea a fost ori nu cea mai indicată, apreciază calitatea driblingului, utilitatea pasei, precizia sau imprecizia stopului, acurateţea gestului tehnic, descrie-mi construcţia fazei, câtimea efortului, comentează inspiraţia deciziei, caută eventualitatea alternativei, nu fi redundant şi tautologic, că nu suntem chiori!” N-am să uit niciodată lecţia predată de Ion Chirilă; acum, Secţia Sport de la Radio este condusă de... Ilie Dobre. Să auzi şi să nu crezi! De la cine şi ce să înveţe emulii într-ale microfonului?