Mircea Radu IACOBAN

Nu numaidecât valoarea artistică este cea care conferă interes „Monumentului Unirii” din Iaşi, cât nefericita poveste a grupului statuar şi, bineînţeles, semnificaţiile ce le poartă. Autoarea, prinţesa Olga Surdza, l-a dăruit Iaşului şi, în 1927, a fost dezvelit sărbătoreşte, în prezenţa reginei Maria şi a principesei Ileana, pe amplasamentul din capătul de jos al Copoului deţinut acum de statuia lui Eminescu. Comisia ruso-română de armistiţiu a decis, în 1947, demolarea grupului statuar din motive (atunci) lesne de înţeles, câtă vreme simboliza revenirea la Patria Mamă a provinciilor româneşti Basarabia, Transilvania şi Bucovina. Peste noapte, Monumentul Unirii a fost distrus cu baroasele. L-a reconstituit Primăria, în conformitate cu imaginea din fotografiile de epocă şi l-a re-inaugurat în 1999. Aflat acum în Piaţa Naţiunii, ansamblul monumental a fost completat cu o flacără veşnică dedicată cinstirii memoriei eroilor neamului.

Flacără arde de mai bine de un deceniu.

  Acum, a fost stinsă: Primăria face economii şi a hotărât să se despovăreze de excesivul consum de gaz metan echivalând cu funcţionarea a două ochiuri de aragaz – e criză. În competiţia cu veşnicia a învins criza, fenomen, sperăm, pasager. Flacăra va mai fi aprinsă din când în când, la zile de sărbătoare – de unde se vede că, în România, eternitatea funcţionează cu sincope, în temeiul unui calendar cu ştirbituri: o zi da, o sută, ba!

  Cealaltă flacără ieşeană, la fel de „eternă”, pâlpâia la Monumentul eroilor din 1816 de la Galata; s-a stins mai de mult, dintr-o pricină la fel de lumească: au fost furate buteliile de aragaz. Închipuiţi-vă că s-ar întâmpla aşa ceva într-o oricare altă ţară europeană: stingerea flăcării ar aprinde mânia naţiei. La noi, nici o reacţie! Sigur că o aşteptam înainte de toate pe aceea a Oficiului pentru Cultul Eroilor. În 1927, instituţia similară funcţiona sub preşedinţia reginei Maria şi a Patriarhului. Acum, o conduce juna blondă Georgia Voicu (fiica unui anume Voicu...) La 28 de ani (nici un loc de muncă până atunci!) a fost numită de ministrul apărării (fără legiuitul concurs!) să-l înlocuiască pe col. dr. Cristian Scarlat, doctor în istorie, felow al IPS Hamburg, absolvent al unor prestigioase cursuri şi stagii de specializare muzeistică în ţară şi în străinătate. Nici o reacţie a Oficiului, directoarea fiind mai preocupată să împiedice mutarea mormintelor unor civili (părinţii partenerului de afaceri) strecurate cine ştie cum, în 2002, taman în mijlocul parcelei eroilor din cimitirul Vălenii de Munte... „Viitorul şi trecutul / Sunt a filei două feţe / Vede-n capăt începutul / Cine ştie să le-nveţe” se spune în „Glossa” lui Eminescu. La români, trecutul pare a fi ajuns să intereseze doar dacă foloseşte la faultarea adversarului politic. În rest, Domnul cu mila! La Monumentul Eroilor de la Galata au fost furate 400 (!) de cruci şi, bomboana de pe colivă, Primăria Miroslava l-a împroprietărit pe fiul fostului paznic cu 1200 m.p. exact în incinta ansamblului edificat după proiectul şi sub supravegherea lui H. Coandă. Procesul intentat de asociaţiile veteranilor se tot judecă a ani şi ani şi cum nimic nu este mai definitiv decât provizoratul, noul proprietar şi-a amenajat o grădină de zarzavat pe mormintele eroilor. Pământ bun, recoltă garantată!

   Unde eşti, tu, Ţepeş Doamne...