Trebuind să mă adaptez gândului că Dan Diaconescu va fi viitorul preşedinte al Românicii, mi-am revăzut nişte notiţe despre emisiunile sale mai vechi.
Şi am găsit o salbă de tocşouri de acum doi ani, în care, precum vodă se-nconjura de-un sfat domnesc, aşa avea şi Dan un anturaj de-o mare pestriţenie, format din domni şi doamne, inclusiv o pupăză, pe care-o strângea până la explozie sutienul. Şi cum stăteau ei aşa, vorbeau discuţii ba despre sinistraţi, ba despre copiii dispăruţi, violaţi şi tranşaţi, dându-şi cu părerea cam ca proasta în târg.
Vorbeau ei discuţii despre sinistraţi şi evacuaţi, interveneau cu telefonul la autorităţi, dar deodată rămâneau cu vorba suspendată, fiindcă în studio ateriza o mireasă. Mireasa venea direct de la nuntă - furată, cică - iar grupul de comando trata telefonic în direct cu mirele, cerându-i whisky, ca să-şi vadă înapoi consoarta, pe care nici n-a apucat să se depună praful.
Buuun! Pleca mireasa, nu înainte de a fi întrebată ce crede de soarta Elodiei, apoi sporovăiala revenea la tranşaţi, violaţi, evacuaţi şi alţi sinistraţi. Moment în care apărea altă mireasă, care de ce să nu se lase şi ea puţin răpită televizat. Apoi, altă şi altă mireasă, toate răpite, filmate şi înapoiate contra whisky, de unde se vede că whisky-ul e moneda noastră naţională.
N-am mai văzut atâtea mirese într-un timp atât de scurt, motiv pentru care m-am ales cu un coşmar de-mi duduia creierul. Dimineaţa, când visam a 253-a mireasă, care avea părul cărunt şi chipul adolescentin-băbăciunos al lui Diaconescu, m-am trezit lac de sudoare.
Şi-n timp ce-mi vâram scăfârlia sub gheaţă, m-am gândit că omul ăsta miraculos - care acum pare de 60 de ani, ca la o secundă distanţă să pară de 15 - e prea modest mobiliat la mansardă ca să nu-l aştepte un destin miraculos.
Iată că nu m-am înşelat.