Cătălin MIHULEAC

Timp pierdut şi bani aruncaţi pe fereastră sunttoate campaniile care, cică, îşi propun să ţină piept tendinţelor expansioniste ale fumatului! Ce donchihotic este să lupţi împotriva mitralierelor cu un paloş de plastic! Degeaba se pun poze horror pe spinarea pachetelor de ţigări, degeaba se interzice – sanchi ! – fumatul în locurile publice... Degeaba, fiindcă, vorba cupletului zis de coana Chiriţa : „Toată lumea azi fumează / Scoate fum pe nări, pe gât / Unii moda imitează / Alţii fumează de urât! / Omenirea-i o ţigară / Care se preface-n scrum / Şi amorul cel cu pară / Arde şi se schimbă-n fum...”

Apropo de lupta împotriva fumului amăgitor de ţigară, într-o instituţie serioasă cum e Universitatea „Cuza” din Iaşi, fumatul este drastic interzis, ceea ce nu-l împiedică pe-un musiu profesor şi, în paralel, deputat PD-L – care se dă ultracorect prin interviurile televizate - să pufăie ca un turc în faţa studenţilor şi să stingă ţigările cu talpa pantofului, direct de parchet, ca un mârlan de Hârlău.

Foarte înduioşători sunt acei trăgători din ţigare care hotărăsc să se ia de piept cu viciul, anunţând solemn pe toată lumea:

-Gata, de mâine nu mai bag luleaua în gură, jur!

Îşi pun plasturi pe umăr, înghit leacuri chinezeşti şi-un timp chiar rezistă, transpirând ca un gheţar nimerit în caniculă şi tremurând ca băgaţi în priză. Rezistă, până la primul botez sau prima nuntă la care-s invitaţi, ori până la prima bere băută în târg cu prietenii.

Un cunoscut de-al meu a dus lupta împotriva fumatului pe o treaptă superioară, apelând, împreună cu grupul său de vicioşi, la serviciile unui vraci indian. Vraciul a ars nişte ierburi ca să alunge spiritele nasoale, le-a zis descântece, le-a calculat energiile negative, şedinţa culminând cu apelarea unor zei cu circuit închis, care intervin doar pentru o clientelă specială.

La sfârşit, pe când le încasa lovelele, vraciul i-a sfătuit să ţină legătura strâns unul cu celalalt, pentru a se încuraja când ispita îi târcoleşte. Ceea ce vicioşii au şi făcut. După o lună, unul dintre ei, apăsat de remuşcări, a recunoscut că de fapt el fumează pe şest încă de a doua zi de după vizita făcută vraciului. În următorul minut, au recunoscut şi ceilalţi că fumează pe şest, învinovăţind vraciul, care n-a apelat zeii potriviţi pentru campania sa antitabac. 

Nu vreau s-o fac pe grozavul, dar eu m-am lăsat de fumat fără plasturi şi fără vraci. Acum cinci ani, am zis gata, halt, ajunge. De atunci, n-am mai pus ţigara în gură.