Mircea Radu IACOBAN

Am în faţă un document datat 12.09.1986 şi emis de Inspectoratul Judeţean Iaşi de Securitate. Cuvier reconstituia imaginea cutărui animal dispărut examinând un oscior; raportul securiştilor ieşeni oferă sugestii în temeiul cărora se poate recompune atmosfera unei epoci revolute pornindu-se de la câteva fraze-cheie – cu condiţia să fi trăit realităţile respectivei perioade. Altfel, textul e greu de tălmăcit până la capăt şi, cu siguranţă, pentru cititorul tânăr de azi, descifrarea rămâne numai parţială. Cele patru pagini se referă la „activitatea de cunoaştere şi prevenire desfăşurată în edituri”, cu focalizare pe „Junimea” ieşeană, instituţie pe care ziceam c-o cunosc cum nu se poate mai bine, câtă vreme am înfiinţat-o în 1969 şi am condus-o un întreg deceniu.

Aş! Totdeauna şi pretutindeni a existat (şi există) o faţă nevăzută a lucrurilor, revelaţiile târzii arătând că ori din prea multă bună credinţă, combinată cu superficială cunoaştere a naturii umane, ori din pură neglijenţă, a putut funcţiona coabitarea cu „şarpele încălzit la sân.” În deceniul şapte al veacului trecut se produsese o oarecare relaxare în postata culturii, iar prezenţa Securităţii era destul de discretă. Desigur, o intuiam şi suspiciunile noastre se îndreptau către un funcţionar administrativ care lucrase, cu mulţi ani în urmă, în structurile Ministerului de Interne. Bănuiam omul degeaba: respectivul n-avea cum să intereseze „organele”, preocupate de „cunoaşterea şi prevenirea publicării unor lucrări cu conţinut necorespunzător”,  nu de circuitul bonurilor la magazia Editurii. Iată care era, de fapt, realitatea (în 1986, dar personalul rămăsese cam acelaşi): „Reţeaua informativă din cadrul editurii este compusă din două surse de informare, din care: un informator cu studii superioare, corector recrutat în 1983 şi o sursă redactor, rezervist MAI cu studii superioare. În cursul acestui trimestru va mai fi recrutat un colaborator din rândul corectorilor. Posibilităţi în ceea ce priveşte cunoaşterea activităţii editurii şi în rândul colaboratorilor externi mai există în cazul a încă patru surse. Reţeaua cu posibilităţi pe această linie a furnizat informaţii şi a semnalat aspecte privind comentariile şi starea de spirit în rândul personalului redacţiei, conţinutul anumitor manuscrise predate editurii, activitatea şi relaţiile unor elemente aflate în preocupările organelor noastre, intenţii de a publica lucrări cu conţinut interpretabil” etc. etc. Băieţii cu ochi albaştri s-au trezit cam târziu: fiind vorba de o instituţie nou înfiinţată, cu personal foarte tânăr, a durat ceva vreme până s-au produs infiltrările şi recrutările (n-aş crede că astăzi se procedează altfel...)

Dar care să fie turnătorii din 1986? Corectori cu studii superioare erau, de toţi, doi. Deci, unul dintre ei. Care? Nici acum nu se ştie. Redactor rezervist al MAI n-am habar să fi avut „Junimea” vreodată, dar, cu siguranţă, noi ne-am înşelat şi nu cei care gestionează evidenţele secrete ale „internelor”. A fost şi a rămas secretul lui; să şi-l poarte, acum o fi pensionar şi membru al vreunui partid cu actual sau viitor acces la osul de ros. După cum rezultă din Raport, principala preocupare a „organelor” era supravegherea foştilor deţinuţi politici, suspectaţi de scrierea unor lucrări cu „caracter tendenţios”. Un oarecare L.T. (?), „lucrat prin D.U.I. pe linia problemei foştilor condamnaţi” era urmărit „încă din timpul redactării romanului şi, prin reţeaua informativă, s-a acţionat pentru a-i cunoaşte conţinutul. În acest mod a fost interpusă o sursă din cadrul editurii care să se ocupe de publicarea lucrării, intrând astfel în posesia manuscrisului.” Nu ştiu cum au evoluat lucrurile; cartea n-a apărut, deşi „s-a acţionat pentru influenţarea lui pozitivă, măsură care se dovedeşte a fi oportună.” N-o fi fost până la capăt... Poate lipsa de informare amănunţită în primul deceniu de funcţionare a „Junimii”, poate realitatea perioadelor de flux-reflux în acţiunile „de prevenire” a fost explicaţia, dar între 1969 şi 1979 au fost tipărite la „Junimea” numeroase cărţi ale foştilor deţinuţi politici Al, Zub, Traian Chelariu, Mihai Ursachi, Tudor Ursu, Ioana Orlea, I.D. Sârbu ş.a. Poate, s-o fi „strâns şurubul” mai târziu. Voi reveni în ziarul de sâmbătă-duminică.