Atitudinea vedetei televizate Dan Diaconescu este tipică pentru nenumăraţii inşi căpătuiţi dubios în această ţară. Dacă, în sfârşit, ei sunt luaţi la întrebări şi împinşi, discret sau ferm, spre tribunale, pe baza existenţei unor plângeri grave la adresa lor, asta nu se întâmplă fiindcă în fine legea din România are şi ea, gârbovita, un puseu de verticalitate.
Nu, dacă unor bengoşi ca Diaconescu li se pune lampa în ochi şi cătuşa la glezna mâinii, pentru ei asta înseamnă că preşedintele ţării ţine morţiş să le-o coacă. După ce preşedintele se jură pe toţi zeii că e străin de afacere, e luat de guler şi săltat în aer micul nostru premier. Iar dacă şi ăsta zice vai de mine, “n-am discutat niciodată şi nu voi discuta niciodată cu vreun procuror despre arestarea vreunei persoane”, atunci se trece la axa Berceanu – Videanu - Blaga. Dacă şi axa se scuză, argumentând că noi suntem o simplă axă nevinovată, nu v-am greşit cu nimic, domnule justiţiar televizat, investigatorul Diaconescu trece la eşalonul patru de bănuiţi. După care, la eşalonul cinci. Şi tot aşa, într-un serial al scuzelor plin de suspans, cu audienţă maximă.
Şi, într-un final de film poliţist în care Dan Diaconescu interpretează cam stângaci rolul lui Dan Diaconescu, detectivul de la popularul post “Oligofrenia TV” descoperă că mâna răzbunătoare aparţine femeii de serviciu de la Cotroceni, în complicitate cu instalatorul, amândoi frustraţi că Elodia tot n-a apărut, deşi ei îşi plătesc la timp abonamentul la firma de cablu.
Dacă aş avea talentul bătrânului Caragiale, ce schiţă aş mai scoate de aici ! Nenorocirea face să nu am talentul lui Caragiale, aşa că nu pot decât să întreb, ca un om simplu, ale cărui impozite contribuie şi ele la lefurile şefilor acestei ţări:
- De ce au ajuns preşedintele şi premierul să îi dea explicaţii unuia de teapa lui Diaconescu ? De ce trebuie ei să se jure că nu-s implicaţi în cătuşele îmbrăcate de ăsta? Oare, într-un caz similar, alde Obama şi Sarkozy ar proceda la fel ?