Mircea Radu IACOBAN

Este de-a dreptul imoral să scrii despre orice altceva în clipele în care mor oameni duşi de ape. Pe de altă parte, insistenţa televiziunilor de a descoperi vinovăţii este şi nu prea este la locul ei – doar n-o să înregimentăm politic şi inundaţiile, spre câştigarea de puncte în rezbelul dintre partide!

A curs din cer nu cu găleata, ci cu cisterna şi numai Dumnezeu putea şti că norul se va  slobozi şi stoarce fie la Leorda, fie la Dorohoi. Iar pe ţăranul moldovean poţi să-l ameninţi cu coduri de toate culorile curcubeului, el nu-şi va părăsi casa şi animalele din gospodărie până nu va vedea apa trecând dincolo de pragul uşii. Vorba unei dorohoience: „Bine, bine, plec, dar unde mă întorc?”

Machiavelli spunea că doar „acele măsuri de apărare-s bune, sigure şi durabile, care atârnă numai de noi şi de destoinicia noastră.” Putem urechi deputaţii şi senatorii pentru că, în loc să se afle la locul sinistrului din propriile circumscripţii, dezbăteau cu patimă chestiunea arzătoare a alcătuirii grupului parlamentar România-Irak – şperaclu pentru acces la viitoare voiajuri intercontinentale – dar vă asigur că prezenţa unui parlamentar în clipele de vârf ale fiecărei inundaţii n-ar face decât să încurce treaba. Acum şi acolo sunt într-adevăr utili oameni deprinşi să mânuiască târnăcopul, nu să gâdile lap-top-ul, hotărâţi să facă ceea ce-i realmente necesar, nu ceea ce dă bine politiceşte. Aleşii naţiei n-au decât să voteze, post-festum, ajutoare, stări de necesitate, acţiuni reparatorii, înfiinţări de comisii, liste de despăgubiţi –  lăsaţi-i în cuibuşoarele lor din Capitală. Nici sinistraţii n-au nevoie, în astfel de clipe, de vorbe mari şi late, nici salvatorii de preţioase indicaţii.

Omenirea încă n-a ajuns în stadiul care să-i îngăduie tragerea de bretele cu mama natură, iar apa năpustită din ceruri are pretutindeni aceeaşi forţă distructivă de nedomolit: au murit oameni la inundaţii în Franţa, au murit în Polonia, au murit în Ungaria. Sigur că s-ar cuveni să avem un sistem imbatabil de îndiguiri, s-avem mai multe baraje pentru regularizarea debitelor, să existe o gândire unitară în ceea ce priveşte sistematizarea rurală. Mult hulitul plan ceauşist prevedea, între altele, mutarea cătunelor aflate în zonele cu risc ridicat de inundaţie. Numai că din el s-a reţinut doar basna cu buldozerul dărâmător de sate (până astăzi, nu s-a identificat nici o localitate astfel demolată!), fără a se ţine seama că legea cu pricina, fie ea şi utopică, avea prevederi de organizare şi dotare rurală descoperite abia un deceniu mai târziu de reglementările europene.

Mai în fiecare an, satul Şendreni este nenorocit de apele Siretului. Mutat jumătate de kilometru mai sus, pe una dintre colinele moldave trecută-n acte cu statut de păşune, ar domina valea şi s-ar rezolva o tristă situaţie veche de când hăul. Numai că atunci când supărarea divină îşi iese şi ea din matcă, sunt afectate localităţi care n-au nici o legătură cu vreun râu-pârâu megieş cât de cât primejdios.

 În judeţul Iaşi a fost potopit de ape satul denumit deloc întâmplător... Valea Seacă. N-au visat nici localnicii, nici hidrologii, că vor năboi vreodată puhoaie într-o zonă a uscăciunii, teoretic complet ferită de primejdia revărsării apelor. Dar parcă Dorohoiul figura pe vreo hartă pesimistă a perimetrelor lesne inundabile? Inundaţiile trecute au lovit la Arbore, cele de acum, la Boroaia; trebuie căutată vreo logică? Atunci când ţintele şi dimensiunile atacurilor sunt aleatorii, n-ai cum stabili preventiv măsuri ferme şi iniţia pretutindeni costisitoare lucrări de apărare. Măsuri care, însă, trebuiesc obligatoriu luate în zonele tradiţional inundabile; acolo, desigur, s-ar cuveni continuate (că începute-s de mult) lucrările de apărare. În final, o întrebare: cum de a ratat preşedintele Băsescu peticirea capitalului de încredere ce i-a mai rămas prin prezenţa (cizme de cauciuc, pelerină portocalie, cască sau fes) în zonele calamitate?

 Cică ar fi câteva explicaţii-ipoteză. 1 – nu-l interesează impresionarea electoratului, câtă vreme nu mai poate candida; 2 – căderea dramatică în sondaje l-a afectat până într-atât încât evită apariţiile publice (ceea ce n-aş crede, fiindcă marinarul are vână de luptător): 3 – se confirmă zvonurile privind deteriorarea stării de sănătate. Noi îi dorim tot binele. Cel puţin la fel de interesaţi fiind, desigur, de binele întregii Românii.