Acum câţiva ani, un bucureştean inteligent şi simpatic, Petre Dobre, putea fi văzut la promenadă pe Calea Griviţei, acompaniat de un anume Costel: fidelul, elegantul şi isteţul său cocoş. Îl conducea cu ajutorul unei lese speciale, confecţionate cu mare acurateţe, pentru a nu-i deranja penajul ofiţeresc, şi spunea despre el că-i un „cocoş umanizat”. Deşi „cocoş umanizat” nu sună tocmai ca un compliment pentru cinstita vietate, duetul amintit este doar una din dovezile că parteneriatul „om-pasăre domestică” nu se manifestă doar în plan culinar, ci se desprinde cu foarte multe trepte spre înalturi.
Mai ştiu două familii - una din Fălticeni, alta din Iaşi – care au dus şi ele preţuirea pentru înaripatele din curte pe o orbită superioară, poate chiar la nivel de prietenie; drept urmare, nici o orătanie din bătătura lor nu este condamnată vreodată pe eşafodul care furnizează proteine pentru oalele şi tigăile bucătăriei. Aşa se face că păsăretul domestic din respectivele perimetre prinde cotcodăcind senectutea, înconjurat de nepoţi şi strănepoţi, cărora le cârâie cu voce domoală telenovele oarecum la mintea găinii, despre iubiri imposibile dintre răţuşte sărmane şi cocoşi pintenaţi cu aur, ori dintre puicuţe cu aripi îndrăzneţe şi curcani solemni, foarte realizaţi în viaţă.
Cele două miloase familii sunt de părere că şi găinile, şi raţele, şi gâştele, şi nu în ultimul rând curcile, ouându-se cu largheţe de principese – sper să nu creadă Radu Duda că umblu cu aluzii - se achită cu brio de datoria faţă de noi, sponsorii lor. Ca o răsplată pentru munca ce o depun, cuantificată în preţioasele ouă, ele trebuie lăsate să iasă senin la pensie, bucurându-se astfel de pacea vârstei a treia.
Respectul pentru găini şi celelalte zburătoare, care au uitat să zboare din pricina îngrădirii din ogradă, este pe deplin motivat. Poate că noi, oamenii, am subestimat paleta lor intelectuală. Nu întâmplător, cum se vede, păsările mai cad la coteţ, lovite de gripa aia nasoală.
Păsări bolnave de gripă ! Se pare că, din fidelitate, ele încep să ne imite şi bolile. Vom vedea, foarte curând, cocoşi urinând foarte des, bolnavi fiind de prostată.