Cătălin MIHULEAC

Întrucât zilele se fac atât de fierbinţi, că până şi Iadul ne zâmbeşte, din prospectele turistice, ca o oază răcoroasă, iată că transpiraţia devine un mod inevitabil de exprimare. Toată lumea transpiră, dar e total greşit a se crede că toţi oamenii transpiră otova. E şi aici o stratificare bine pusă la punct, în sensul că unii transpiră rafinat, pe când alţii o fac grobian, în duşmănia deodorantelor. Nu trebuie să uităm nici a treia categorie de asudaţi, cea la care aportul deodorantului face să rezulte o combinaţie olfactivă mult mai distructivă decât mirosul pur de nesplălare.

E vremea când vestimentaţia noastră se remarcă mai ales prin absenţă; fustiţele, maieurile şi lipsa sutienelor impunându-şi o năduşită, dar fără echivoc supremaţie. E vremea când un puternic avânt cunoaşte moda sandalelor şi pantalonilor scurţi la bărbaţi, urmaşii legali şi ilegali ai lui Adam expunându-şi, cu o incalificabilă dezinvoltură, crăcănarea, hidrosfera varicelor, călcâiele din rocă magmatică şi gambele de-un roz durduliu, abia coborâte, parcă, din cârligele măcelăriilor.

E vremea când, bun cetăţean cum mă pretind, propun Ministerului de Finanţe impunerea unei taxe estivale, numite, să zicem, „Taxa pe picioare dezvelite” (prescurtat „TPD”).

Să desluşim în ce constă „TPD”. Pe scurt, o comisie de experţi formată din cinci slujbaşi ai visteriei naţionale va examina şi va acorda note de la 1 (unu) la 10 (zece) acelor picioare care doresc să-şi câştige dreptul de a fi dezvelite prin intermediul sandalelor, fustiţelor şi pantalonilor scurţi. Apoi, în funcţie de nota obţinută, fiecărui proprietar de picioare i se va stabili un nivel de taxă, menit să compenseze afrontul vizual suportat de ceilalţi trecători, nevinovaţi din acest punct de vedere. Dacă picioarele sunt perfecte, taxa va fi nulă. „TPD” va fi vărsată la bugetul naţional, ea participând la redresarea atât de smotocitelor noastre finanţe.

Am lăsat pentru final o tristeţe de ordin personal: ideea acestei taxe mă face să cred tot mai mult că meritam un loc în minister, dacă nu de consilier al ministrului, măcar de şef al departamentului de creaţie. Să nu mă contraziceţi, fiindcă este imposibil ca Ministerul de Finanţe să nu aibă şi un departament de creaţie.