Formaţia aia care ne-a binecuvântat recent plaiurile, „AC/DC” pre numele ei, nu numai că nu se suprapune foarte bine pe gustul meu, dar mi se pare şi cam răsuflată. Cel puţin omuleţul ăla în pantaloni scurţi, care dă din cap de parcă l-a luat la ţintă damblaua, mi se pare ideal pentru băgat în smoală.
De aceea, faptul că au intrat în contact cu una dintre tradiţiile de bază ale neamului românesc – şpăguţa de la vamă – sper să le catalizeze fondul de inspiraţie şi să le dea noi bice carierei, care pare afectată serios de reumatism, în acest moment delicat al vieţii lor. Să ţinem cont că arta se adapă necontenit din strachina experienţei de viaţă, iar experienţa de viaţă poate să presupună şi asemenea întâmplări generatoare de adrenalină.
Sucind lucrurile pe verso, vameşii din Nădlac merită toate elogiile noastre, datorită jemanfişismului lor mioritic, datorită buimăcitoarei şi uriaşei lor dureri la bască, demonstrate prin comportamentul faţă de camioanele celebrei formaţii, pe care le-au taxat de le-au zburat penele în văzduh. Parcă şi aud limbajul interior al vameşilor:
- Ce ne freacă pe noi grija că pe voi vă cheamă ca pe curentul ăla de la priză, „Eisidi”. „AC/DC”, ei, şi ? Ce mare scofală ? Vreţi să treceţi prin vama noastră ? În cazul ista, scoateţi pitacii, pletoşilor, că aveţi părul de parcă v-aţi fi scăpat zece deşte în priză ! Poate vă şi tundem, dacă ne mai inervaţi mult !
Vameşii noştri nu se lasă intimidaţi nici de „AC/DC”, nici de „Pink Floyd”, nici de „Supertramp”, nici de „Barclay James Harvest”, ca să mă folosesc de prilej şi să pomenesc trei dintre marile mele preferinţe. Vameşii noştri au crescut şi s-au format aici, în sate cu buda în fundul grădinii, pe un fond muzical asigurat de monştri sacri ca „Azur” şi Benone Sinulescu.
Îmi pare rău că şefii acestei ţări – preşedinte, EBA, miniştri şi parlamentari - nu mai circulă în străinătate cu automobilul, ei preferând să se dea cu rapiditatea avionului. Dacă ar circula cu automobilul, vameşii i-ar şpăgui şi pe ei de nu s-ar vedea. Nici Băse nu ar scăpa de dat şpagă. Sau poate că ăsta ar da din plăcere.