Cătălin MIHULEAC

Ca să mă menţin cât de cât în formă, obişnuiesc să alerg dimineaţa printr-unul din parcurile din apropierea sălaşului meu. Muşchii care se trezesc, seva care gâlgâie copilăreşte pe conductele trupului, aerul care planează din freza copacilor direct în plămâni, toate îmi dau o senzaţie de fericire primară.

Un singur lucru mi-a stricat ritualul, pentru o halcă de timp: un detaşament de câini, care făcuseră, nu ştiu de ce, o fixaţie din persoana mea. La începutul conflictului nostru, am încercat să le vorbesc ca de la biped la patruped; apoi m-am coborât la nivelul lor, luându-mi glasul sfătos, atât de rar întâlnit la mine. Efect zero. Cu lătrături statornice, cu colţi iviţi litigios, cu urmăriri periculoase punctate cu încercări de abordare a gambelor şi gleznelor, ceata părea decisă să mă dezmembreze.

După câteva zile aspre, m-am hotărât să recurg la sfânta şpagă. Mi-am umplut buzunarele cu hrană de la pet-shop şi cu oscioare, apoi le-am oferit mita gângurindu-le drăgălăşenii gen „hai la tata, aşa, stai cuminţel, uite ce-are tata bunuţ pentru tine, frumuşelule!” Căţeii nu refuzau pleaşca, dar imediat ce mă îndepărtam de ei, duşmănia li se restârnea, mai vârtoasă. Mă luase frustrarea, ca atunci când ungi un funcţionar de la primărie, iar el tot nu-ţi rezolvă necazul.

Când simţeam că tonusul meu fizic se face de plastilină, s-a petrecut o minune. Hingherii au săltat banda, au castrat-o de la mic la mare, apoi au depus-o în acelaşi parc. Iar mie nu mi-a mai venit a crede. Fiindcă, odată cu tăierea rezervoarelor cu gameţi, a fost amputată şi agresivitatea câinilor. Acum, când trec pe lângă ei, dau din coadă sau mă ignoră complet. Dacă le aduc hrană, nu mă refuză, dar nici nu mi-o pretind.

Ce metodă simplă şi eficace ! De pildă, pe suporterii care se bat sau strigă spurcăciuni în tribună nu trebuie să-i amendezi, ci să-i castrezi, confiscându-le astfel toată violenţa ! Sau în cazul vitezomanilor: să le tai coiţele, în loc să le aplici nişte amenzi sterpe! Ori pe cei din diplomaţie: să le retezi boaşele preventiv, înainte de a-i trimite peste hotare, la ambasade sau consulate. Şi-atunci să vezi cum nu mai comit ei nici accidente mortale cu limuzina, nici nu mai sunt filmaţi de KGB, când fac sex cu băştinaşe!

După cum se vede, o idee foarte constructivă.