Cătălin MIHULEAC

„Monitorul de Suceava” a scris, acum un timp, despre una dintre cele mai neverosimile potlogării din ţara românească, practicată în sectorul leasingului la automobile. Ştim cu toţii ce înseamnă, în linii mari, leasingul. Clientul plăteşte rate cu anii la o maşină, dar până nu achită şi ultima rată, maşina nu este proprietatea lui, ci a firmei de leasing de unde a târguit-o. În paralel cu rata, el achită şi o asigurare casco, pentru cazul unor daune parţiale sau totale.

Aici intervine imensa tărăşenie. Pentru că, dacă pierderea este totală, deşi a plătit asigurarea, clientul nu primeşte nimic, dar absolut nimic. Dacă Skoda lui dragă sau Renault-ul lui iubit este furat, incendiat, strivit sub un copac sau pierit într-un accident, chiar dacă bietul om a plătit să zicem 90 la sută din valoarea bunului plus asigurarea casco, el nu se alege cu nica. Despăgubirea de la firma de asigurări o capătă doar firma de leasing.

Ba mai mult: chiar şi aşa, deşi s-a ales cu praful de pe tobă în urma distrugerii maşinii, clientul nu scapă de plată. În continuare, deşi el nu mai are în ogradă niciun autoturism, este silit să plătească suplimentar restul de rate plus asigurarea, ca şi cum obectul sa ar exista.

Vă întrebaţi cum a fost posibilă fătarea unei asemenea legi duşmănoase la adresa omului de rând? Foarte simplu: anumiţi parlamentari au, ei sau soacrele lor, firme de leasing şi, cum îi doare în şpiţ de poporul de unde se trag, au iniţiat legea, pe care au trecut-o prin comisii şi plen ca gâsca pe apă. Ei să se umple de parale, suferinţa omului de rând nu mai contează.

Vă mai întrebaţi, totodată, de ce presa n-a croncănit nimic pe marginea acestui subiect? Aici explicaţia este şi mai simplă: tăcerea le-a fost cumpărată prin publicitatea grasă, care le-a fost alocată de firmele de leasing. Cum să dezvălui tu, ca ziar sau ca televiziune, potlogăriile leasingului, când eşti plătit tocmai pentru a face reclamă leasingului? Nu-i o dilemă foarte naşpa?

Scriitorul Mario Vargas Llosa, de care până şi unul de nivelul fostului deputat Mihai Sandu Capră a auzit, avea o vorbă: „Fiecare se apără cum poate de Peru.”

Învăţaţi-mă şi pe mine: cum te poţi apăra de România?