Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Poet, chitarist şi gurist pălit de geniu taman în moalele capului, Bob Dylan, pe numele său din buletin Robert Zimmerman, va împlini luna viitoare perversa vârstă de 69 de ani. Trist eveniment pentru cel care cânta cu atâta foc „Forever young”, „Pururea tânăr”. Cum, pe 2 iunie, el se va deplasa pentru a ciupi chitara la Bucale, îl putem întreba direct: ce tot atâta „forever young”, maestre, când la zece poşte în urmă a rămas tinereţea şi acuşi-acuşi se face vremea pentru un hotărât „Knockin’ on Heaven’s door”!?
Deocamdată să lăsăm omul în pace şi să amintim că pseudonimul şi l-a împrumutat de la poetul galez Dylan Thomas. O pleaşcă de pseudonim, fiindcă abia ăla era poet în adevăratul sens al cuvântului, posesor al unei faime violente, agonisite însă mai mult prin cârciumi, decât prin biblioteci. Dylan Thomas era un poet adevărat.
Dacă aveai plăcerea de a-l întâlni prin puburi, se spune că era un adevărat răsfăţ să-l asculţi, prin anii 50-60. Lumea pestriţă a muşteriilor turna în el whisky, votcă şi gin dres cu bere, învârtind apoi teascul din care picura povestire după povestire, poem după poem. Se îmbăta ca un poet, se destrăbăla ca un poet şi se spunea că era o glorie pentru orice domnişoară să se culce sau măcar să vomite cu Dylan Thomas. Sireacă nevastă-sa, Caitlin Mc Namara, câte mai îndura! Dar dacă dorea viaţă calmă, n-avea decât să se ia cu un profesor de geografie, de exemplu.
Viaţa cuprinsă de flăcări a lui Dylan Thomas e însă şi un exemplu de marketing literar. Circulau liber anecdote despre el: poveşti cu femei, cu beţii fermentate în inteligenţă, cu scandaluri stropite în sânge nobil de whisky. Multe dintre ele erau inventate de el însuşi, dar ce mai conta? Conta doar că periodic anecdotele erau reunite în broşuri, care-l făceau tot mai popular pe poetul galez, adăugându-i o aură ca o şapcă mondenă şi asigurându-i în final vânzarea cărţilor în librării.
Dylan Thomas a trăit ca un poet şi tot aşa a murit, la vârsta de 39 ani. E avantajos să mori tânăr, pentru că nu mai apuci să îmbătrâneşti. Poate că pentru el cântă cu atâta aprindere Bob Dylan „Forever young”!
