Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Aţi auzit o bătaie la uşă? E luna mai, cea cântată de poeţi!
Vremea dă, buimacă, din colţ în colţ, dar n-are încotro şi se încălzeşte, iar unul dintre efectele pozitive ale înălţimilor survolate de gradele Celsius este că se deschid larg terasele cu mititei, taifas şi bere. Ah, terasele, ca nişte bujori se deschid ele, când primăvara dă semne de împerechere cu vara!
Întregul nostru sistem planetar recunoaşte că românul este, în perioada caldă şi călduţă a anului, un terasist de mare forţă. Acolo, în împrejmuirea ocrotitoare a teraselor, îşi face el veacul; acolo, sub aerosolii terapeutici ai cascadelor de bere blondină ori brunetă, cetăţeanul patriei noastre respiră cu plămânii la maximul capacităţii lor cilindrice. Acolo, înşurubat parcă pe vecie în confortul scaunului său, contemplă el ghirlandele curenţilor de ozon făcând rodeo pe aripa pitpalacului tânăr şi a mierlei bătrâne, din copacii care străjuiesc aceste largi spaţii ale exprimării libere.
Fiindcă cel mai important atribut al teraselor este că ele rămân nişte domenii ale atitudinii cetăţeneşti, nişte Hyde Park-uri de-ale noastre. Acolo, ascultând muzică diluată, ronţăie românul doctrinele formaţiunilor de stânga şi de dreapta, scuipându-le cu boltă coaja; acolo toarnă el, după gust, sifon în guverne, pentru a obţine familiarele şpriţuri; acolo, perpeleşte pe grătar miniştri-cârnăciori, trecându-i obligatoriu prin muştar şi hrean; acolo prepară cocteiluri ameţitoare, turnând ca un profesionist din cele mai contrastante recipiente politice.
Atât de mult timp petrec românii la terase, încât destui dintre ei şi-au cunoscut viitoarele consoarte în aceste teritorii ocrotite de lege. Tot turnând sifon în guverne şi perpelind pe grătar miniştri-cârnăciori, flirturile căpătă fibră musculară, la fel cum din izvoarele fragile se ţese maturitatea aşezată a fluviilor.
Îaninte de a muri, oamenii au fel de fel de dorinţe, unele foarte ţipătoare. Din păcate, pe nimeni nu am auzit până acum să-şi conceapă cavoul ca pe o terasă, cu aerosoli blânzi de bere „Pilsner Urquell”, dinamizaţi de înţepăturile muştarului verde.
Aţi auzit o bătaie la uşă? E luna mai, cea cântată de poeţi!
