Mircea Radu IACOBAN

O ştire de presă informează că 80% dintre cele mai mari companii, trusturi şi organizaţii din Franţa, Spania, Olanda şi Israel fac angajări de personal numai după analiza grafologică a scrisului solicitantului. Se zice că un bun analist grafolog poate depista, după o scurtă şi sumară analiză a scrisului, circa 100 de trăsături ale personalităţii; o cercetare temeinică şi minuţioasă urcă cifra până la 400!

Chiar om fi având fiecare dintre noi 400 de trăsături perfect individualizate? Nu-i prea mult? Se isprăvesc şi cuvintele pentru definiţii – dar dacă asta susţine grafologia, cum s-a văzut, ştiinţă atât de apreciată, n-avem încotro şi-i dăm crezare. La urma urmei, fiecare avem voce diferită, amprente digitale proprii şi caligrafiem cu caracteristici proprii. Se spune că nu există, pe tot globul, două scrisuri perfect identice, după cum nici două impresiuni papilare la fel nu s-au aflat până acum.

Ar trebui, deci, să credem că grafologia, ştiinţă (empirică!) ce ţine şi de medicină, şi de psihologie, descoperită încă pe vremea Imperiului roman, poate conduce la concluzii şi revelaţii altfel de neobţinut. Drept remarcabile şi reprezentative performanţe sunt considerate portretele-mănuşă dedicate lui Hitler, Freud, Marilyn Monroe, Bill Clinton, Elvis Presley. Nu intrăm în detalii; însă observăm că portretizările sunt realizate după dispariţia subiectului examinat, când trăsăturile caracterologice (dacă nu chiar 400,  orişicât...) erau de notorietate. Desigur, situaţia se schimbă radical când este vorba de investigarea grafologică a unor subiecţi din alt veac, despre care se ştiu prea puţine, ori a liderilor actualităţii, cu portrete publice „de serviciu”, comandate şi confecţionate propagandistic.

Această (recunosc) prea lungă introducere vrea să prefaţeze o „repede ochire” asupra unei cărţi puţin obişnuite, editată la Suceava prin strădania şi la iniţiativa poetului Ion Beldeanu. Este vorba despre „Autografe pentru Bucovina Literară”, volum ce înmănunchiază poeme publicate în revista suceveană între anii 2000-2009, însoţite de reproducerea grafiei originare. Nu se poate anticipa decât cu discutabilă şi vinovată aproximaţie care dintre cele 67 de nume aflate în sumarul cărţii vor rezona la fel, ori, de ce nu, şi mai puternic pentru interesul cititorului, să spunem din anul 2050. Sunt antologate aici nu puţine poezii întru totul remarcabile, care, fără îndoială, vor lăsa ceva urme în istoria literelor române. Despre personalitatea celor ce le-au aşternut pe hârtie, acum (adică, atunci) celebri sau uitaţi, informaţii va oferi urmaşilor urmaşilor noştri grafologia, în temeiul facsimilelor tezaurizate la iniţiativa lui Beldeanu, în ipostaza de merituos editor.

Primele constatări, la îndemâna oricui a răsfoit un îndrumar de grafologie, provin încă din analiza modului în care a fost aşternută semnătura autorului. Dacă a fost scrisă cu litere mai mari decât textul propriu-zis, pune în evidenţă vitalitate, expansiune, încredere în sine (Gr. Vieru, Radu Cârneci, Emilian Marcu, Virgil Panait, Nichita Danilov); dacă iscălitura are grafeme mai mici decât cele ale textului, atunci exprimă modestie, repliere spre sine însuşi (Alexei Rău, Marcel Mureşeanu, Valeria-Manta Tăicuţu). Când semnătura are tendinţa de urcare, ar semnifica ambiţie dârză (Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu, Sterian Vicol, Aura Christi, Ion Hurujui).Tendinţa coborâtoare ar indica depresie şi descurajare (nu mai dau nume, pentru a nu alimenta starea...)

Trebuie să vă mărturisesc că pe mulţi dintre cei numiţi mai sus îi cunosc personal, nu de ieri, de azi, şi n-aş prea împărtăşi diagnosticele grafologiei. Dar, cine să mai ştie, poate că adevărul adevărat nu-i cel exprimat de comportamentul cotidian, cât de scriitura... scriitorului. De altfel, teritoriul grafologiei începe de la semnătură încolo, când se iau la bani mărunţi dimensiunile scrisului, stilul liniilor de bază, spaţiile dintre litere şi cuvinte, forma grafemelor, unghiul şi panta scrisului etc. Am încercat, la modul amatoristic, câteva asemenea analize şi, alarmat de contrarietatea sentinţelor rezultate, m-am grăbit să renunţ: una ştiu (sau cred că ştiu) şi alta aflu. Mai importantă rămâne, pentru astăzi şi pentru noi, lectura poemelor. Veţi afla un florilegiu neaşteptat de expresiv: pitoresc, inegal, profund, delicat, nedelicat, suav, cald, neutru, pasional, conformist, nonconformist... Adică, tocmai „marca depusă” de poetul român la început de veac XXI.

P.S. Reînnoiesc invitaţia adresată sucevenilor de a-şi abate paşii azi, orele 15, pe la Biblioteca Judeţeană, unde sus-semnatul îşi va lansa două cărţi.