Mircea Radu IACOBAN

D-ale primăverii: sunt în vizită la un amic. L-am găsit cocoţat în nucul din faţa vilei. Vrea să taie ditamai creanga ce-i drămuieşte soarele la fereastra camerei de zi. Mai are puţin şi-o doboară; e năduşit, de jumătate de ceas hârşcâie cu un fierăstrău de mână, iar nucul, bătrân, uscat, încă-i tenace şi nu vrea să se lase ciuntit. Observ că, taman ca-n poveştile cu Păcală, amicul   şade tocmai pe craca ce-o taie. „Măi, Vasile, îţi tai craca de sub picioare!” De regulă, amicul e pus pe contraziceri, orice-i spui începe cu „Nuuu, nu-i aşa!” De data asta însă, îmi dă dreptate şi se mută pe craca vecină. Cu ultimele rămăşiţe de energie, duce treaba la bun sfârşit: retezată, craca de un chintal se prăvale... peste Loganul lui, parcat dedesubt, la umbră. Păcală, ediţia 2010!

*

Frământările din sectorul sanitar mi-au amintit spusele lui P.J. O’Rourke: „Dacă tu crezi că sistemul de sănătate e scump, stai să vezi cât o să te coste când va fi gratuit!”

*

Veţi spune că am obsesii; poate, chiar aşa-i. Ce  să fac dacă, până mai ’an, spuneam, pe româneşte, „scrisoare semnată de cutare”, iar acum e-n curs de generalizare „scrisoare semnată de CĂTRE cutare”? De unde şi de ce „către”, oameni buni? Dorinţa de a vorbi îngrijit şi de a fi în bon-ton îi face pe cei puţin instruiţi să imite exprimarea „elevată” de la radio, unde mai ales crainicii sportivi l-au împroprietărit prosteşte şi ilegitim pe „către” lângă „de” şi când e cazul şi când, mai ales, nu e. Utilizând vorba lor preferată, adică „incredibil!!” (toate fleacurile petrecute pe gazon sunt „incredibile”!), trebuie să constatăm că prostioara s-a lăţit ca pecinginea: mai toţi „intelectualii” cu puţină ştiinţă de carte tuflesc imediat câte un parazitar „de către”, pe cât de inutil, pe atât de ridicol. Ca să nu mai vorbim de juna reporteriţă pimpantă, şarmantă, rimelată, răs-fardată, care, la tv, cum a deschis gura, cum a trântit o tâmpenie nesancţionată de moderator: „accidentatul avea douăsprezece ani”. Ce-o fi în capul acestor auto-intitulaţi „gazetari”? Ca să înveţe româneşte o clasă de elevi, profesorul dă zeci de examene, trece verificări periodice, concursuri, asudă pentru obţinerea  gradelor didactice, în vreme ce pentru stâlcirea vorbirii naţiei la radio şi tv nu-i nevoie de nici un atestat. Ajunge necuviinţa celui care nici nu ştie, nici nu tace. Mă tem că mai necesară şi mari urgentă decât Poliţia Animalelor ar fi fost înfiinţarea Poliţiei Limbii Române!

*

Cică s-ar fi descoperit alfabetul dacilor, graţiei cercetătoarei din Iaşi Viorica Enăchiuc, care a trudit două decenii la descifrarea scrierii aşa numitului Cod Rohonczi” (după numele localităţii în Muzeul căreia se păstrează – Rohonz în maghiară, Rechnitz în germană, Rohunac în croată). Atenţie, cele 448 de pagini sunt scrise cu cerneală... violetă! Potrivit autoarei spectaculoasei descoperiri, Codexul ar fi fost redactat în secolele XI şi XII, în latina vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci: „Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective (...) dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului.” Codexul conţine informaţii despre organizarea administrativă a Daciei, care se întindea de la Tisa până la Nistru şi de la Dunăre până, în nord, la izvoarele Nistrului, discursuri, cântece, rugăciuni. Descifrarea manuscrisului a tentat sumedenie de cercetători, începând cu veacul al XIX-lea;  toţi au eşuat. Literele sunt asemănătoare celor greceşti şi celor feniciene; se scria de la dreapta spre stânga. Dna Enăchiuc crede că a izbutit să „spargă cifrul” şi, drept probă, reproduce cântecul de luptă „Jurământul tinerilor blaki” (vlahi): „Cântecul cetăţii aud îndelung / Cu proorocirile şarpelui, fiindcă lovit / Vei fi”... ş.a.m.d.  Dacă într-adevăr s-a izbutit descifrarea acestui text vechi de aproape 1000 de ani, cu precizări atât de clare privind cultura, geografia şi istoria Daciei, atunci formidabilele revelaţii ar merita pe larg semnalate, analizate, discutate, popularizate. Numai că televiziunile noastre au în atenţie cu totul alte cestiuni arzătoare (violuri, arestări, scandaluri, politicale...)

*

Invit respectuos sucevenii joi, 15 aprilie, orele 15, la Biblioteca Judeţeană „I.G. Sbiera”, unde se vor lansa  un roman şi o carte de eseuri, de comiterea amândorura fiind sigur şi singur vinovat.