Cătălin MIHULEAC

Un biznismen de foarte mare greutate naţională explica unui auditoriu, din care accidental făceam şi eu parte, cum se dezvoltă mai departe o afacere, care aparent şi-a atins maximul şi nu mai poate da laptele consistent al profitului:

- Să zicem că eşti proprietarul unei fabrici de confecţii. Buuun! În acest caz, ca să te dezvolţi suplimentar, îţi poţi deschide şi o secţie de producere a nasturilor. Cum s-ar zice, împuşti dintr-un foc un număr de doi iepuri: în primul rând, procuri pentru confecţiile tale nasturi ieftini şi buni, iar apoi vinzi nasturi şi la concurenţă, ca să mai faci un ban grămadă.

- Extraordinar, m-am vârât eu în vorbă, după cum îmi este felul păcătos. La fel cum face editura „Humanitas”, cu reţeaua ei de librării, deschise în diverse oraşe din ţară. Îşi vinde, în principal, cărţile scoase sub hogeacul propriu, iar apoi le scoate pe tejghea, contra unui comision deloc neglijabil, şi pe cele ale editurilor concurente.

- Bravo, tinere, prinzi repede şi-ţi prevăd un viitor frumos în afaceri!, m-a felicitat biznismenul de foarte mare greutate naţională, făcându-mă să mă simt şi eu un om de o greutate crescândă. Apoi, şi-a notat numele meu, într-un carneţel cu coperte suflate în aur, probabil ca să mă citeze ulterior, în faţa admiratoarelor sale.

Dar gândurile mele, odată pornite, nu mai puteau fi oprite din zborul lor vijelios. Ele mă purtau departe, spre lumea politicii româneşti, acolo unde, indiscutabil, se nasc şi se dezvoltă cele mai fructuoase afaceri, pomenite vreodată pe aceste plaiuri încărcate de istorie.

Pe nevrute, gândurile mele l-au percutat din nou la furtunosul Corneliu Vadim Tudor, şeful stabilimentului „România Mare”. Cine ştie, poate că de aia insista justiţiarul ăsta de cârpă să deschidă „Puşcăria mafioţilor”, ca să-şi dezvolte biznisul în partid... S-o luăm metodic: în primul rând, ar fi avut un loc sigur de priponire a propriilor mafioţi – printre ei, Mitică ăla cu fotbalul sau Nati Meir – şi-apoi, ar fi putut închiria localul şi altor muşterii, proveniţi din alte partide.

Sau amicul nostru Băse, care promitea naţiunii un spectacol coregrafic de succes, bazat pe o scenografie proprie, cu ţepe erecte şi ascuţite în piaţa publică. Păi, în primul rând ar fi comandat un rând sănătos de ţepe pentru bandiţii din partidul său, şi pe urmă le-ar fi spălat de sânge şi le-ar fi închiriat şi pentru uzul clienţilor din celelalte partide.