Cătălin MIHULEAC

Jacques Chirac, Lilian Thuram şi Michael Drucker sunt nume oleacă mai grele decât echivalentele lor româneşti Ion Iliescu, Cornel Dinu şi Mihaela Rădulescu. Şi ei, ca şi omologii români citaţi, scriu cărţi mai curând autobiografice, care – graţie apetitului sociologic universal pentru vedete - devin peste noapte bestselleruri.

Numai că, dintr-o corectitudine care la noi nu există, starurile din străinătate recunosc cinstit că nu-şi scriu singure operele, ci că apelează la ajutorul unor profesionişti ai condeiului, ale căror nume nu sunt păstrate sub tăcere, ci apar oficial pe copertă: „în colaborare cu  X”.

Exact: toate aceste cărţi sunt realizate la patru mâini, fapt recunoscut şi prin onorariile cuvenite coautorilor de care vorbim, cifrate aproape invariabil la o treime din drepturile băneşti obţinute din vânzare. Şi, cum numărul exemplarelor vândute trece deseori de 50.000, la un preţ de 10-20 de euro pe bucată, reies nişte sume foarte frumuşele, dar pe deplin meritate.

Aşa este corect. Departe în urmă rămân vremurile când „negrii scrisului”, precum Auguste Maquet – cel care trudea ca pe plantaţia de bumbac pentru gloria de care s-a bucurat şi se bucură Alexandre Dumas – nu aveau parte nici măcar de un strop de recunoaştere, ca să nu mai pomenim de bani. Spre binele profesiei de scriitor, „negrii condeiului” s-au eliberat. Au chemat la luptă, au transformat stilourile în topoare şi furci, au dat foc la proastele obiceiuri şi şi-au câştigat drepturile.

Toată această sinceritate nu numai că are o anume frumuseţe umană, dar înseamnă şi o formă de respect pentru cititor, care mereu trăieşte cu îndoiala că preşedinţii de ţări, fotbaliştii sau prezentatoarele teve au înzestrarea cuvenită pentru a-şi scrie singuri cărţile. Poate dacă scriitorii din România n-ar fi atâta de slugarnici faţă de vedete, actul de a scrie o carte nu ar mai fi condus în derizoriu şi n-ar deveni tot prostul autor.

P.S. Ca să nu fiu şi eu hoţ, precizez că datele folosite la scrierea prezentului articol le-am obţinut din revista „Le Vif - l’express”, numărul din săptămâna 19-25 februarie 2010. Ancheta folosită poartă titlul „Les nègres s’affranchissent” şi este semnată de Jérôme Dupuis şi Delphine Peras.