Cătălin MIHULEAC

Făţarnici la fire mai sunt unii bărbaţi, adică majoritatea lor! Un an întreg sunt chiori şi surzi, mai puţin muţi, cu femeile cu care se intersectează în trafic, dar de 1 şi 8 Martie îşi iau - cred ei, naivii, că-şi iau! - o minunată revanşă, oferindu-le două poetisme legate cu aţă alb-roşie şi trei bucheţele de flocirele, albe, roşii sau de culoarea ipocriziei.

Aşa procedează şi agenţii de circulaţie, nişte inşi previzibili prin definiţie. După cum am aflat-o chiar pe pielea noastră, unii dintre ei sunt hărţuitori rutieri perfecţi, mai puţin în zilele simbolice de început de martie. Atunci, au căpătat obiceiul de a le opri pe şoferiţe în trafic, iar când săracelor începe să li se zbuciume pulsul în ele, neştiind prin ce gafă au încălcat regulile de circulaţie, le oferă ghiocei candizi dar nesinceri, decontaţi din banul public – sunt în stare să jur cu mâna pe Biblie – la preţ de ficuşi sau de stejari seculari.

În mod normal, confruntate cu acest val dezgustător de ipocrizie dulceagă, încercatele noastre femei ar trebui să le zboare poliţailor cascheta cu poşeta şi să le zvârle în cap ghioceii nesinceri, decontaţi la preţ de ficuşi sau de stejari seculari. Însă frica de represalii, sub formă de amenzi şi de permise suspendate, le împiedică să procedeze cum s-ar cuveni.

Sunt însă nenumărate cazurile în istorie de inşi nesăbuiţi, care au păţit-o crunt, fiindcă au subestimat femeile cu care au avut de-a face. Ştiţi ce mi-a spus într-o zi o şoferiţă extrem de inteligentă şi de roşcată la păr? Mi-a spus că pune la cale o răzbunare de pomină. Adică, prima dată când un poliţist rutier o va opri şi-o va căuta de nod în papură ca s-o belească de-un rând de şpagă, în locul clasicei bancnote de 100 de lei sau de euro, să-i ofere trei ghiocei longilini, primiţi de 1 sau de 8 Martie şi presaţi în torpedoul maşinii,  între certificatul de înmatriculare şi permisul de conducere.