Mircea Radu IACOBAN

Într-o sală de aşteptare, citesc un ziar de la cap la coadă şi de la coadă la cap. Nu există altceva de care să-ţi agăţi privirea – urâte şi posace-s sălile astea de aşteptare, în care nu se osteneşte nimeni să aşeze un tablou, fie el şi reproducere, să deschidă un radio, să resfire câteva cărţi pe măsuţa inutilă din centrul încăperii...Oricât de obeză şi bucşită de suplimente ar fi gazeta, până la urmă se sfârşeşte, iar rândul, tot nu mi-a venit. Aşa că iau la citit şi paginile pe care, de regulă, le sar: cele de publicitate. Nu merită ignorate: oferă, iată, surprize cu carul. De pildă, la capitolul „magie albă”, „maica Maria” oferă nepreţuite servicii în materie de miracole, venind cu precizări surprinzătoare: „Lucrez cu Duhul Sfânt pentru binele oamenilor chiar şi telefonic.” Probabil că nu-i vorba chiar despre o linie directă între „maica Maria” şi Duhul Sfânt, deşi inabilitatea formulării ar putea sugera şi o astfel de miraculoasă realizare tehnică a telefoniei digitale.

 În simplitatea şi curăţia ei intelectuală, vrăjitoarea vrea, probabil, să ne asigure că furnizează minuni şi în urma unui simplu apel telefonic (sunt indicate două numere de mobil). Pe Cristina din Botoşani a vindecat-o astfel de epilepsie, pe Dorina din Galaţi a împăcat-o cu soţul. Biata Cristina, cufundată-n necaz de ucigă-l toaca, ar fi rămas epileptică în veci de veci dacă nu administra „maica” Maria porţia de lobby pe lângă Sfântul Duh. Greu de înţeles de ce Dumnezeul cel drept şi atotputernic nu şi-a îndreptat mila către biata Cristina decât la solicitarea expresă trimisă par pigeon de „maica” Maria, „speranţa tuturor celor ce au probleme şi necazuri”.

Constat că nimeni nu observă cum din astfel de reclame tâmpe rezultă un cu totul alt portret al Tatălui ceresc, ce devine uituc, nepăsător la suferinţa umană, influenţabil, permeabil la pile şi influenţe. Nu poţi să nu te gândeşti la miile de epileptici nedreptăţiţi, care, lipsiţi de sprijinul Mariei pe lângă mai marii cerurilor, au rămas să-şi poarte suferinţa până la sfârşitul sfârşitului... Dar „maica Maria” (apropo: portul ilegal de vestminte călugăreşti nu intră sub incidenţa nici unei legi?) e-o biată copiliţă pe lângă Rodica din Iaşi, „cea mai puternică vrăjitoare din sud-estul Europei, singura cu acest titlu (regină – şi l-a dat singură, n.n.) şi prima vrăjitoare care a apărut pe toate posturile tv.”

Altă descendentă a clientelei lui Torquemada, Patrisia (!) declară că „este autorizată legal şi moral prin cazurile rezolvate în ţară şi străinătate.” Cercetând cu lupa Repertoriul oficial al profesiunilor din România (unde există inclusiv meseria de „cămătar” – aşa că poate fi trecută ca atare în cartea de muncă!!)  n-am aflat nicăieri, cel puţin deocamdată, oficializată îndeletnicirea de „vrăjitor – vrăjitoare”; deci, „autorizarea legală” nu-i decât o basnă şi-atât. „Sora Sorina”, altă combatantă pe frontul magiei albe, ne anunţă că „deschide gratuit crucea 24 de ore din 24”, astfel izbutind să elimine definitiv „blestemele pe soartă şi bolile netratabile.” Există, de altfel, o anume specializare în practicarea vrăjitoriei: dacă „regina” Rodica rezolvă mai ales declinul financiar (de, e criză!), frica şi decepţiile (inclusiv decepţiile furnizate de alte vrăjitoare), „prinţesa” Patricia s-a profilat cu precădere în domeniul eradicării impotenţei („toţi cei care au apelat la mine n-au regretat!”), „maica Maria” operează în zona blestemelor pe soartă ş.a.m.d.

   Sigur că aceste anunţuri stupide şi ridicol defazate reprezintă o insultă la adresa veacului, a inteligenţei naţiei, a instituţiei ortodoxiei şi a culturii române. Dar clientelă există – de n-ar fi, escroacele ar da faliment cu tot accesul lor direct la graţiile cereşti. Există, deci, oameni (cu precădere femei; de ce oare?) care cred în astfel de escrocherii patentate. Poate, unii sunt prea disperaţi şi nu află nici o cale de ieşire din marasm, poate alţii văd în flăcări violete calea de accedere către vornicii şi avantaje lumeşti, poate sunt şi din cei cu probleme de doxă, dar, repet, clienţi există. Mă-ntreb de ce fenomenul este cvasi-tolerat de Biserică (nu văd reacţia fermă ce ar presupune-o evidenta înfoiere şi proliferare a vrăjitoriei), de societatea civilă (nu-i interesată decât de politicale şi de „Parlamentul curat”?), ba chiar şi de organele de cercetare penală, fiindcă înşelătoria figurează la loc de cinste în legislaţia română.

   Când să pun punct, am simţit alarmant miros de fum: nu cumva mi-au dat vrăjitoarele foc la casă? Nu (barem deocamdată): nevastă-mea prăjea pâine.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Vrăji.

Comentarii