Cătălin MIHULEAC

Mai cu o defilare în uniformă de ofiţer nazist pe podiumul unei prezentări de modă, mai cu o plimbare cu iahtul său bengos pe cărările pitoreşti ale mării, mai cu o croazieră pe traseele distractive ale DNA-ului, mai cu un dans din buric şi un carnaval exotic la Rio, mai cu o salbă zornăitoare de aventuri galante agăţată berbant în jurul gâtului de curcan, mai cu o repriză de sporturi extreme (extreme de stânga, având în vedere că face parte dintr-un partid de stânga), mai cu un trabuc maltratat cu trimiteri mafiote în dantura lui falsă, Radu Mazăre – cunoscut ca macho şi, în timpul liber, ca primar pe litoralul românesc - a ajuns unul dintre cei mai reprezentativi oameni politici din România.
Chiar cel mai reprezentativ, aş îndrăzni să afirm, fiindcă dacă ceilalţi colegi ai săi din staulele partidelor politice se mai îngrijesc cât de cât de aparenţe şi se mai abţin de ochii lumii când le vine chef de mondenităţi şi destrăbălări, Mazăre arată pe faţă, cu un jemanfişism epocal, cât de puternic şi definitiv i se fâlfâie de noi toţi.
Este oare de blamat pentru asta? Mai curând, cred că trebuie apreciat pentru sinceritate, o calitate rară astăzi, fiindcă măcar el nu joacă fals rolul celui care nu pune noaptea geană pe geană, de grija ţărişoarei noastre. Spre deosebire de cabotinii vieţii publice, Mazăre arată clar, citeţ şi pentru analfabeţii comportamentului uman, că din partea lui ţărişoara poate să ardă întreagă într-un incendiu, cu condiţia să nu-i pârjolească orhideea de la butoniera costumului confecţionat de croitorul lui „Al Capone”. Face parte dintr-un partid zis „social”, dar singura societate care îl interesează e a damelor de lux şi a scamatorilor ajunşi miliardari.
Dacă şi-ar pune la treabă mintea sa infantilă, Mazăre ar candida cu reale şanse la şefia PSD, că-i o funcţie sexy care l-ar prinde, iar apoi la preşedinţia ţării. Deocamdată se abţine, fiindcă mai are câteva piţipoance de ars şi unele afaceri de-un alb-murdar de încheiat la toţi nasturii.
Pe deasupra, conştient că un cusur de vorbire îl face la fel de rârâit ca Geoană, crede că doi preşedinţi PSD la rând, care graseiază de te scot din sărite, înseamnă totuşi mult prea mult pentru nervii poporului românesc.