Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Ce paradox cinic se dă în spectacol pe şoselele bietei noastre patrii: miniştri, primari, deputaţi, senatori, consilieri municipali şi judeţeni, mari gazetari, judecători şi procurori – cu alte cuvinte, aceeaşi inşi de succes care îşi depun toată gama de strădanii pentru ca lucrurile din România să stea ţepene, în înapoierea lor – tocmai ei aleargă vântos pe şosele, în bolizi bengoşi, de mărci uluitoare. Maşinile costă o grămadă de parale, şi-n preţul lor este exprimată întreaga corupţie din România. Desigur, domnii senatori şi primari ar putea să meargă mai domol, dar nu se face. Pentru ei, viteza exagerată nu-i decât o tiflă adresată românului de serie, care le adulmecă admirativ mirosul carburantului ars, ieşit bubuitor pe anusul ţevii.
- Priviţi-ne, ce şmecheri suntem, când o ardem cu 200 la oră!, par ei a spune. Nici la eşapament nu ne doare de braţul legii care, deşi e cică lung, în cazul nostru îşi arată scurtimea! Priveşte-ne şi admiră-ne, popor stupid, vorba clasicului Brucan!
Şi-n timp ce trec ca vijelia, agenţii de circulaţie salută cu mâna la chipiu, în cea mai slugarnică dintre poziţii. Doar câte un poliţai mai nonconformist îşi face dimineaţa curaj, bând un cocteil de agheazmă cu rom, ca să lase vreun vipuleţ fără permis şi fără ceva mărunţiş, cât valorează pentru el o amendă amărâtă.
Din când în când, fiindcă aşa-i viaţa asta trecătoare, unul naşte, altul moare, se întâmplă ca vitezomanii barosani să turtească nişte naşparlii nevinovaţi, care se află în momentul nepotrivit, la locul nepotrivit. Când mai ucid cu goneta dementă a limuzinei câte un inocent, e pagubă în ciuperci. Un lucru totuşi îi îndurerează pe domnii barosani, că şi ei sunt oameni şi poartă o inimă sub maieu:
- Iaca, bre, cum s-au prăpădit nişte voturi din contabilitatea noastră electorală! Iaca, bre, cum ne-au crăpat nişte alegători! Şi fiindcă o tragedie nu vine niciodată solo, iaca mi-am pătat cu sânge de ţopârlan şi costumul „Gică Armani”!
Într-o zi, un cetăţean japonez m-a întrebat de ce sunt atât de multe cruci pe marginile drumurilor noastre.
- Cum să vă spun, domnule japonez... Crucile sunt un modest omagiu pe care poporul nostru îl aduce marilor producători mondiali de automobile.
