Cătălin MIHULEAC

Oameni cu părul de-un alb moral îmi fixează întâlniri de afaceri, la care voi sta ca prostul să îi aştept, fiindcă ei nu vor veni niciodată. Mari purtători de dioptrii intelectuale îmi cer, pentru cel mult o saptămână, cărţi rare, cumpărate de mine cu sacrificii, pe care nu mi le vor înapoia în veci, că doar nu-s tâmpiţi. Inşi provenind din familii cu blazon cad în genunchi în faţa mea, ca să le împrumut bani vitali, pentru ca apoi să mă evite toată viaţa, de parcă aş avea agăţat de haine semnul de circulaţie „Ocolire dreapta”. Bărbaţi importanţi, bine înfipţi social, mă solicită să schiţez proiecte de mare viitor, pentru ca să-mi şterpelească ideile, să le folosească şi să nu-mi mai răspundă la telefon.
Asta-i România mea de zi cu zi !
Pe Liviu Antonesei îl ştie o lume întreagă: e universitar, scriitor, filozof şi publicist. A scris şi în „Cotidianul”, până când ziarul vântos a răposat, conform maximei regretatului mare traducător de literatură rusă Emil Iordache, care spunea că „orice ziar la care scrie Antonesei se face tot mai mic, până dispare”. Antonesei mai poartă, deasupra capului, o aură majoră de disident anticomunist, având trecut în sivi că s-a luat de piept cu Ceauşescu şi cu gealaţii săi. Iar „Timpul” e revista culturală condusă de el.
În luna decembrie a anului trecut, revista lu’ Antonesei a organizat gala „Oamenii timpului”, unde au fost laureaţi mari bipezi ai momentului actual, cum desigur v-aţi prins. Şi-au primit distincţiile din mâinile lui Antonesei personalităţi indiscutabile, ca Vasile Işan, rectorul universităţii „Cuza” din Iaşi, sau ca bătrânul istoric Zub. Între laureaţi, au fost incluşi însă şi un mare om politic pesedist scărmănat de DNA, un biznismen celebru pentru şpăgile sale către consilierii municipali şi un dealer de maşini, cunoscut pentru necinstea sa faţă de clienţii pe care-i ţepuieşte din toate poziţiile.
Să nu credeţi că Antonesei a acţionat astfel fiindcă e un tip distrat; dimpotrivă, el ştie bine ce face. Dacă ar fi fost vorba de un fitecine, aş mai fi înţeles. Dar dacă un disident anticeauşist, mare om de cultură face operaţii estetice unor borfaşi, înseamnă că în ţara asta chiar nu mai este nimic de sperat.