Mircea Radu IACOBAN

Nu-i destul că mayaşii au stabilit termenul final al existenţei umanităţii în decembrie 2012 („nimic nu va mai exista în istorie după acea dată”), nici că diverşi predicatori ne ameninţă ritos cu sfârşitul lumii în temeiul profeţiilor lui Daniel (vinovăţia ar purta-o „creşterea dramatică a cunoaşterii”!) ori Ioan (din pricina „capacităţii omului de a-şi distruge propria planetă”), că, iată, a reapărut şi vechea noastră cunoştinţă Globa.
De regulă, sunt luate în seamă şi-n atenţia generală mai ales profeţiile catastrofice. N-ar prea interesa informaţia vizionară că, în 2019, va fi o formidabilă recoltă de grâu, dar ar reverbera imediat ştirea că, tot în 2019, ne va lovi un mişel asteroid. Tema predilectă rămânând sfârşitului lumii.
Deşi, după spusele arhimandritului Arsenie Papacioc, sfârşitul lumii nu-l ştie nimeni, însuşi creatorul nefiind hotărât asupra unei anume date, profeţii veacului XXI vin cu informaţii, zice-se, exacte. Nici Globa nu face excepţie, dar ucraineanul trebuie tratat cu ceva respect, câtă vreme are o „mapă profesională” doldora de predicţii confirmate. El a anunţat răspicat destrămarea URSS, catastrofa de la Cernobâl, atacurile de la 11 septembrie, otrăvirea lui Iuşcenko ş.m.a. Cum sunt Toma necredinciosul, aş zice că mecanismul formării predicţiilor este destul de simplu: ceea ce merge bine spui că va merge prost, ceea ce merge prost, ori şi mai prost, ori ceva mai bine, fiindcă, nu-i aşa, nimic nu-i făcut să dăinuiască fără schimbare în veci de veci.
Acum, pe Globa îl preocupă soarta Americii. „Un pericol extraordinar îl paşte pe Obama în 2011, dar cred că va supravieţui”. Globa consideră că rolul USA de super-putere se apropie de sfârşit (fiindcă, zicem noi, toate super-puterile au cunoscut, cândva, declinul...). „Vremuri şi mai grele vor veni peste USA după plecarea lui Obama, care nu va sta la Casa Albă mai mult de un mandat.” Vinovată ar fi criza menită să dureze până în 2020 (!) şi urmând să revizuiască harta politică a lumii. Cea mai surprinzătoare prezicere se referă la... dispariţia Uniunii Europene, al cărei loc va fi luat de organizaţii similare regionale: o Uniune a Balcanilor, o Uniune a Nordului şi o alta, sud-est europeană. Nici NATO nu va avea o soartă mai bună: „în următorii ani se va întări, după aceea va înceta să mai existe.” Rusia urmează să traverseze cu dificultate 2010, „anul bivolului galben” în care i s-au născut duşmanii – Napoleon, Hitler şi NATO. Mai mari vor fi patimile Ucrainei, care, până în 2014, se va destrăma în două entităţi cu administraţii independente, ambele intrând, până la urmă, în componenţa Rusiei. Dacă scăpăm de prezicerile mayaşilor pentru 2012, ne aşteaptă, în 2014, ameninţările lui Globa: omenirea se va afla la un pas de al treilea război mondial – şi asta numai pentru că Uranus va intra în belicoasa constelaţie Taur. „Mă tem foarte tare de un război în Orientul mijlociu. Sper să nu fie un război cu Iranul pentru că atunci am avea o explozie incontrolabilă a terorismului mondial.”
Toate astea Globa le citeşte în stele, unde a aflat şi noutăţi privind viitorul Basarabiei: este posibil ca Republica Moldova să se unească cu România. Nu va fi, însă, chiar o unire până la capăt, fiindcă vor funcţiona două entităţi autonome, cu un centru unic de luare a deciziilor (după modelul răposatei Cehoslovacii). Şi Transnistria, crede Globa, va face parte din această nouă formaţiune statală. Ba chiar şi partea sudică a Ucrainei, regiunea Odesa! Românii n-ar trebui să se bucure de generozitatea cu care Globa le rotunjeşte teritoriul, fiindcă ce dă cu o mână, ia cu cealaltă: se va pierde o parte din Transilvania în 2019, „ca urmare a mişcărilor secesioniste.” Continuându-se, astfel, istoricul balans teritorial est-vest, conform căruia ce se recuperează într-o parte, se pierde automat în cealaltă. Cât priveşte regiunea Odesa, cu atât de minuscul procentaj de cetăţeni ce s-au declarat de naţionalitate română, nu se prea întrevăd temeiuri în virtutea cărora să arboreze tricolorul. Dar dacă aşa spun astrele, nimic de făcut! Poate mai demne de luat în seamă ar fi prezicerile unui oarecare Ştefan B., care nu se uită în stele, ci în statistici, evaluări şi prevederi obiectiv-ştiinţifice. Unde vede că petrolul românesc se va epuiza în 6-8 ani şi gazul metan în 15, că România va avea curând 15-16 milioane de locuitori, jumătate pensionari, iar datoria externă se va dubla.
N-o fi de preferat asteroidul?