Cătălin MIHULEAC

O dată la câţiva ani, o echipă de terorişti îmi intră în casă. Poartă un echipament de luptă înfricoşător - cu bască, salopetă şi bocanci - în mână ţinând arme letale, cu care mă ameninţă în permanenţă. În faţa lor, mă pierd cu totul: vocea îmi zig-zaghează, sudoarea mă unge cu lac emotiv, degetele îmi urcă şi-mi coboară pe arcuşuri imaginare, genunchii vor ba la stânga, ba la dreapta... Sunt în stare de orice umilinţă, numai să le intru pe sub piele şi să mă cruţe. Şi când mă gândesc că eu, ca un inconştient, îi chem, ba îi mai şi plătesc...
Aceşti terorişti nemiloşi fac parte din gruparea intitulată „Zugravi” şi-şi difuzează groaza nu doar asupra mea, ci asupra întregii populaţii româneşti care are nevoie de curăţenie la domiciliu. Cât timp îmi repară pereţii, îmi montează gresie şi-mi dau cu var, îi tratez pe zugravi corespunzător poziţiei lor din Univers: cu băuturi fine, bucate alese şi discuţii elevate. Dacă vor la cină fileu de somon şi coniac caucazian, o zbughesc prin magazine să le cumpăr; dacă poftesc conversaţie despre Kafka şi Proust, revăd notele critice, ca să trec încercarea cu succes.
Uneori, teroriştii zugravi dispar din casa mea cu zilele în misiuni secrete, iar eu stau cuminte şi-i aştept, cu odăile vraişte, întrebându-mă dacă voi avea şansa de a prinde viu finişul lucrării. Să protestezi în faţa lor e complet lipsit de şanse. Poate de aceea, pentru mine, comparativ cu o zugrăveală, o operaţie pe cord deschis e-un fleac.
Sunt pe lume destui purtători de mari spirite – doctori sclipitori în tainele materiei, profesori galonaţi ori inventatori frământaţi de fertile nelinişti – care-mi împărtăşesc emoţia ce mă cuprinde în preajma oamenilor cu bască şi bidinea. Pentru a le intra zugravilor în voie, aceşti oameni rari sunt în stare de orice sacrificiu. Dacă e cazul, le spală cu mâna lor salopeta, sau le împrumută maşina „Subaru”, ca să care porcii sacrificaţi în gospodăria socrilor din Glodenii Gândului.
Eu cred că fiecare om de elită visează ca fiica lui să-şi unească, într-o zi fericită, destinul cu cel al vreunui zugrav. Dar, din punctul de vedere al zugravului, acest lucru e o mezalianţă.