Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Hector Berlioz - ăla de-a compus „Simfonia fantastică”, ascultată azi doar de paraziţi ai societăţii ca mine – scria şi el pe vremuri la gazetă, să mai facă un ban. Recitind câteva pagini de-ale sale, m-am delectat cu întâmplarea plină de tâlc, în care un condamnat la moarte se adresa, cu voce adecvată momentului, nevestei sale îndurerate şi despletite, venite să-şi ia rămas-bun şi să-l însoţească până la locul execuţiei:
- Femeie, n-ai adus şi copilul cu tine? De ce? Unde ţi-a fost mintea?
- Doamne Dumnezeule, ce idee mai ai şi tu... Cum să-l aduc pe copilaş? Puteam oare să i-l arăt pe taică-său pe eşafod, cu ştreangul de gât?
- Greşeşti, proasto, pe copil execuţia l-ar fi făcut să se cocoşeze de râs!
I-am dat dreptate, după 150 de ani, marelui Berlioz, urându-i să vină ziua când se va putea compara în celebritate cu Cleopatra Stratan. Da, maestre Berlioz, regula e universală şi atemporală: oriunde şi mereu ne vor distra pe cinste evenimente care pentru alţii sunt atâta de tragice, încât îi jupoaie de lacrimi. Ca să fiu mai explicit, o să presar mai jos câteva exemple din lumea politicii noastre.
Vă mai amintiţi? O mulţime de români au râs cu lacrimi, când fostul ministru agricol pesedist Ilie Sârbu, mergând în 2003 cu puşcociul la vânătoare, n-a nimerit nimic, în afara unui ouţ, aflat în chiloţeii săi în format gogoşari. Un mare regret am avut totuşi cu toţii: acela că nu şi-a nimerit şi celălalt ouţ, ca să fie treaba făcută până la capăt. La fel de mult popor s-a amuzat copios în 2006, când fostul premier, adolescentul cu deficienţe de comportament Tăriceanu, şi-a făcut praf un genunchi, trăgându-se cu trotineta la şosea.
Zilele trecute, mai mult de jumătate din norodul patriei a râs cu sughiţuri, văzându-l pe Geoană dezumflat tragic, după ce anterior – la vestea că ajunsese prezident – luase la pupat tot ce prinsese în zona pupătoarei sale. O mulţime de proverbe româneşti se pot aplica în cazul lui Geoană, începând cu „Să nu spui hop, până n-ai sărit groapa!”
Măcar la atâta brumă de cultură mă aşteptam de la unul care doreşte să fie preşedinte: să ştie câteva proverbe româneşti.
