Când aduc în discuţie corupţia din România, organizaţiile cu rol de arbitraj internaţional nu ţin cont de creativitatea românului. Aşa de creativ este neamul nostru, încât corupţie găseşti nu doar în justiţie şi-n ministere, ci şi acolo unde te-ai aştepta mai deloc.
La alegerile de anul trecut, un candidat portocaliu la alegeri se afla prin circumscripţia sa, cu scopul de a da o tură, pentru a fi văzut la faţă de norodul alegător, în vederea unei ştampilări ulterioare pe buletinele de vot. Se plimba el ca vodă prin lobodă, interesându-se de chestiunile arzătoare ale perimetrului, cu o voce care nu era vocea lui, şi pozând destul de fals în rolul marelui rezolvitor căzut din cer. Desigur, şi prostimea alegătoare îl privea – vorba cântecului - „cu ochi străini şi goi”, fiindcă, în decursul timpului, se tot perindaseră peţitori de voturi, unul mai făţarnic decât celălalt.
A doua zi, pe candidat l-a căutat un cetăţean la telefon, pentru a stabili un randevu reciproc avantajos. Era preotul de la principala biserică din circumscripţie, care, într-un limbaj ce avea prea puţine în comun cu cele sfinte, i-a cerut 50. 000 de euro, pentru a-l sprijini în campanie.
-Cum să mă sprijini, părinte, păcatele mele? – a întrebat neîncrezător candidatul la cameră.
-Simplu, fiule!- i-a răspuns popa, încadrându-l într-un semn al crucii, mare cât o zi de post. Te recomand enoriaşilor ca pe un izbăvitor, şi le cer să te voteze, fiindcă asta e voinţa Domnului. N-o să mă trateze cu refuz, deoarece, când vine vorba de cuvântul bisericesc, toţi se topesc ca lumânarea şi tremură-n nădragi. Tu nu vezi ce omor e, an de an, la Sfânta Parascheva? Hai, nu te mai codi, că, dacă nu vrei, merg la ăia de la PNL şi PSD, deşi doctrina lor e dracu’ gol!
-Părinte, lasă-mă să reflectez! M-ai luat din oală.
-Cugetă adânc, fiule, dar ţine seama că fiecare zi de întârziere se penalizează cu 0, 01 la sută. Nu-l lăsa pe Necuratu’ să te-abată de la gândul cel bun.
Amin!