Cătălin MIHULEAC

La ora când aştern pe hârtie toate astea, nu ştiu care va fi noul preşedinte românesc, dar am să mângâi puţin chelia lui Băsescu, sperând că totuşi zeii se vor îndura de noi şi îi vor tăia macaroana unui nou mandat.
Omul ăsta cu moacă de sudor necalificat e, în felul lui, un artist. Iată pe ce mă bazez. Ştim că o mulţime de bărbaţi români visează la un triunghi conjugal de folosinţă proprie, dar cât de complicată devine realizarea unei astfel de geometrii... Să ai simultan şi nevastă, şi amantă, e mai periculos pentru siguranţa personală decât mersul pe sârmă. La noi, triunghiul conjugal se poate transforma oricând în instrument de supliciu, căci dacă te prinde titulara cu amanta, se lasă cu ştiri sângeroase în buletinele de ştiri televizate. Să recunoaştem că noi, ca naţie, suntem departe de emanciparea din Franţa, de pildă, unde, la funeraliile lui Mitterrand, nevasta şi amanta au stat una lângă alta, ca două camarade care au luptat pe aceleaşi metereze şi au suportat angoasele, ciorapii transpiraţi şi ambiţiile transpirate ale aceluiaşi bărbat.
Dar acolo unde cei mai mulţi români nu au izbutit, sudorul Băsescu, iaca, a făcut-o, şi nu cu o cadână singulară, ci cu un echipaj întreg, având mai multe găuri decât un şvaiţer! E drept, damele nu erau la prima tinereţe şi, ca să le preludieze şi să le scoată textila, Băse şi-a scos el mai întâi ba legitimaţia de primar general, ba pe cea de preşedinte. Dar preludiul e o treabă la care fiecare se descurcă aşa cum poate; iar el s-a descurcat. După modelul american al colegilor Kennedy şi Clinton, el nu s-a mulţumit cu un singur triunghi conjugal, ci şi-a sudat o mulţime de triunghiuri conjugale. Doar nevastă-sa, sireaca, stătea fixă şi neconsolată în colţul ei, în rest era mai multă animaţie ca într-un film porno.
Se ştie însă că amanta e o fiinţă fragilă şi iute la mânie. După ce din jarul pasiunii nu mai rămâne decât cenuşa, o imensă frustrare îi dă ghes spre acte de răzbunare (vezi cazul lui Berlusconi, pe care fetele l-au obrăzit la gazetă de nu s-a văzut!) Ei, abia aici a intervenit talentul lui Băse, care n-a lăsat-o pe nici una în drum. Pentru fiecare a găsit un minister, o subprefectură, o canapea pe care să-şi tragă sufletul... Ba pe una a şi măritat-o cu un procuror pornit din Iaşi şi l-a făcut şi pe ăla şef pe undeva, ca să fie leafa destulă şi să nu le lipsească de pe masă fripturica, şi de pe perete carpeta cu răpirea din serai.
Dacă asta nu este artă, atunci explicaţi-mi ce este arta!