Mircea Radu IACOBAN

Au început să ne ţiuie urechile de prea multă linişte electorală! Astăzi fiind zi de post politic, ce să facem, postim, căutând înţelepciune şi învăţăminte în gândirea înaintaşilor. Pariez că, dac-am organiza un concurs, nimeni nu va şti cine este autorul citatului ce urmează: „Bugetul trebuie echilibrat, tezaurul trebuie aprovizionat, aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderată şi controlată (…) Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească, în loc să trăiască pe spinarea statului.” N-o să credeţi, dar atât de actualul îndemn a fost scris în urmă cu… 2064 de ani! Autorul: Cicero, în anul 55 înainte de Hristos. Nimic nu-i nou sub soare!

Şi nimeni nu-i ceea ce pare! Charlie Chaplin a nimerit, la Londra, tocmai atunci când, la hotelul în care locuia, se organizase un concurs de… imitare a lui Charlot. Zeci de sosii se adunaseră în hol, aşa că prezenţa autenticului Chaplin n-a sesizat-o nimeni. Amuzat, Charlie a participat la concurs. S-a clasat… al 27-lea!

„Comici vestiţi a gazonului” s-ar putea intitula filmul prestaţiei fotbaliştilor noştri în cupele europene, cu Zapata în rolul principal. Dincolo de tristeţea şi, de ce nu, jena necalificărilor, rânjeşte starea de fapt a fotbalului românesc. Toate echipele cu care ne-am confruntat aveau în primul 11 tineri şi foarte tineri jucători, mulţi din pepinieră proprie. În fotbalul nostru se aplică reţeta general valabilă pentru România anului 2009: de ce să trudim producând, când putem, mai simplu, importa? Aducem pere din Argentina, fasole din Costa Rica, nasturi din China, sare din Marea Moartă, prezervative din Rusia (tviordâi, krepkii, zdarovâi). Cluburile sunt prea puţin interesate în creşterea tinerilor, naţionala n-are tineri, nu văd nici o mare valoare reală venind puternic din urmă. Şi atunci, importăm (Becali anunţă achiziţii noi sub sigla „bun pentru România”). Pe vremuri, mai şi exportam. Acum, de unde? Drept pentru care a fost re-ales Dragomir. Urmează Mircea Sandu.

Hărmălaia electorală a prilejuit focoase vârtejuri de vorbe, în urma cărora n-a rămas mai nimic în afara evidenţei că limba română e-n adâncă suferinţă. Există vaccinuri pentru toate epidemiile şi pandemiile de pe Terra. O singură epidemie n-are leac - aceea a stricării limbii române. Statul s-a interesat şi de gripa găinilor şi, acum de năbădăioasa ANH1, investind în profilaxie şi tratament. Îl doare-n pix de cârtiţele agramate care scot cu inconştienţă incultă la lumină muşuroaie de cretinisme lingvistice: nu le combate nimeni, nu le explică nimeni. Gata, cel două tâmpenii care am avertizat de mult că se vor întinde ca pecinginea dacă nu li-i stăvilită proliferarea prin radio şi tv au aproape statut de regulă. Auzi oameni educaţi (cel puţin aşa par) însuşindu-şi construcţii lexicale fie incorecte, fie doar parazite, doar pentru că aşa se vorbeşte la radio. „Eu, ca ŞI ministru” – îşi deapănă amintirile dl. Diaconescu. De unde şi de ce aţi scos acest ŞI, domnule ex-ministru, de ce nu gândiţi când vorbiţi? Vă calibraţi vorbirea după etalonul Ilie Dobre? Rele zile aţi ajuns! O altă exprimare parazită pare c-a luat minţile celor de la radio, care nu mai utilizează banalul „de” fără cârja inutilă a lui „către”: „mingea a fost şutată de către Popescu”. De ce nu „de” Popescu, oameni buni? Am auzit şi că „balonul s-a lovit de către bară”. Ptiu!