Cătălin MIHULEAC

Se face destul caz mondial de traficul cu copii proveniţi din România, fără să se ştie că acest tip de negoţ ţine de tradiţiile milenare ale neamului nostru. Bătrânul Herodot – părintele istoriei – spunea că geţii erau ei cei mai drepţi şi mai viteji dintre traci, dar adesea îşi ofereau copiii spre vânzare, mai ales neamurilor migratoare, care apreciau cum se cade aşa o marfă. Citatul din Herodot a fost preluat trunchiat de manualele noastre de istorie, partea cu negoţul lipsind cu desăvârşire. Pe vremea lui Herodot, presa nu era inventată, astfel că imaginile cu strămoşii noştri dedicaţi comerţului cu odrasle nu puteau face înconjurul lumii.
Aşadar nu-i nimic spectaculos: exportul de copii nu-i decât un giuvaer ce ni s-a transmis din generaţie în generaţie, nu-i decât o datină ce s-a păstrat neatinsă până la noi, urmaşii geţilor... A te lua de acest obicei e ca şi cum nu ţi-ar conveni „Sâmbra Oilor”, „Târgul de fete de pe muntele Găina” ori alte fătuci celebre, alea de la Căpâlna, care te-ncercuiesc cu dansul lor turnat în stâncă, lălăind obsesiv, prefigurând parcă Bolero-ul lui Ravel. E ca şi cum i-ai critica pe flăcăii satului, când merg de Anul Nou cu cerbul ori cu consoarta cerbului, capra. E ca şi cum ai strâmba din nas când se fură mireasa pe la nunţi şi se restituie la divorţ.
Orice iubitor de glie străbună trebuie să fie conştient că de conservarea comorilor folclorice depinde identitatea noastră ca neam. Orice bun român are datoria să-şi simtă inima zburătăcind prin coteţul pieptului ca o găină dementă, când vine vorba de tradiţiile noastre populare.
Românii care-şi dau copiii la export nu-s cu nimic diferiţi de ceilalţi români. Uneori, ei îşi iubesc copiii ca pe propriii lor copii. Dar tradiţia trebuie urmată, n-ai ce face, dacă ne-am abate de la ea praful s-ar alege din noi, urmaşii vitejilor şi drepţilor traci. Şi-apoi, comersanţii îşi vând micuţii la preţuri cumsecade, nu iau şi pielea de pe client... Dacă muşteriul ţine la etichetă, capătă urmaşul de get cu cel mai în regulă pedigri în care, dacă priveşte cu atenţie, poate depista chiar şi trei decebali şi cinci burebişti.
Dar ce tot lungim vorba? Cum copiilor li se mai spune şi „fructe ale iubirii”, acest tip de vânzare-cumpărare poate fi lesne încadrat în categoria comerţului, normal şi sănătos, cu legume-fructe.