Strănut. Sunt fornăit. Mă doare capul. Am sau n-am gripă porcină? Dacă mă duc la spital, nu-i exclus să mă bage la izolare. Dacă rămân acasă, te pomeneşti că dau ortul popii, ba-i mai molipsesc şi pe cei din jur, aşa că întrebarea leninistă revine la ordinea zilei: „ce-i de făcut?”
Ca întotdeauna când suntem la ananghie şi la orizont se întrevăd primejdii naţionale, statul se simte dator să gândească pentru noi şi să acţioneze în consecinţă – ceea ce, desigur, induce naţiei un sentiment tonic şi optimist: suntem ocrotiţi, hai la bal, nu la spital! Destul de bâlbâită şi cu inacceptabile ingerinţe politice, reacţia românească a fost, ca să zic aşa, conformă. Dar cum orice reacţie are parte, legic, şi de o contra-reacţie, rămâne să ne întrebăm de ce românilor li se prezintă până la sastisire doar poziţia oficială, păstrându-se suspectă tăcere asupra celuilalt punct de vedere.
Dacă, la Referendum, statul îţi sugerează ilicit răspunsul, măcar ai posibilitatea să ştampilezi care rubrică vrei. În cazul gripei porcine, doar atât, dixit: primejdie globală, alertă naţională, cetăţean, treci la vaccinare! O s-o facem, desigur, mulţumind din inimă guvernului, fără a uita, totuşi, că o campanie similară (gripa aviară) a avut ca principal efect... secundar căpătuirea unor şmecheri care stropeau cu apă chioară roţile maşinilor şi băgau de vii raţele gospodarilor în saci.
Existând temei de suspiciune, să dăm o raită prin gazetele altora. Certificatul de naştere al bolii n-a fost emis în Mexic, ci pe teritoriul USA, în tabăra militară Fort Dix, unde, în 1976, soldatul David Lewis a murit din pricina gripei porcine. A fost, de altfel, singura victimă. Virusul era asemănător, dar nu identic cu cel care, imediat după primul război mondial, a ucis jumătate de milion de americani. După moartea lui Lewis, statul s-a arătat dispus să investească 135 milioane de dolari (enorm, pentru acea vreme) spre imunizarea întregii populaţii – acţiune inclusă, de altfel, în campania electorală a preşedintelui Ford. Epidemia cu un singur decedat pare să fi fost învinsă, dar vaccinarea a trebuit întreruptă din pricina efectelor secundare ale serului, căruia i s-au atribuit boli neurologice rare şi alte consecinţe la fel de severe. Unii nu s-au sfiit să caracterizeze întreaga campanie drept o „scamatorie politică” menită să aducă mari beneficii companiilor producătoare de medicamente. Au trecut mai bine de 30 de ani, tehnologia a avansat enorm şi noul vaccin pare a exclude reacţiile alergice şi efectele secundare.
Deci, hai cu încredere la vaccinare! Ba nicidecum! – strigă alţii. Virusul gripei porcine ar fi fost creat cu premeditare, în laborator, printr-o sinteză între virusul gripei spaniole din 1918 şi tulpina gripei aviare. Mortalitatea, în cazul gripei porcine, este mai scăzută chiar decât în cazul gripei obişnuite! („Times”) Vaccinul ar provoca mutaţii genetice, oncogeneză şi sindromul Guillain-Barré (paralizii), agravează astmul etc. etc. Brrr! Nu cumva riscurile vaccinării sunt mai mari decât beneficiile? În 1918-1919, pe timpul gripei aviare spaniole, de murit au murit... vaccinaţii, ceilalţi, scăpând cu bine! Apoi, există şi alte remedii, despre care deocamdată... se tace. În primul rând, cura cu vitamina D, recomandată de cercetători americani şi englezi, „nutrientul miraculos” care activează sistemul imunitar.
Chinezii anunţă şi ei remedii, cică, la fel de miraculoase: medicamentul tradiţional „No2 Cold Medicine” ar răpune gripa porcină în numai trei zile. Cum era de aşteptat, intră în scenă şi băşcălia: alt tratament „naturist” propune reţeta strămoşească „100 gr. zahăr, 5 gr. piper boabe, 1 litru ţuică naturală; se recomandă tratamentul în grup.” Pe internet circulă „Le chanson de Tamiflu”, pe melodia „Mexico, Mexico!”, care ironizează săltăreţ paranoia generalizată: „Dans les compagnies aèrienne / On devient déjà parano!” Alt site, după ce informează că vaccinul a fost aprobat, îi arată prezumtivele afecte secundare: apare (prin trucaj fotografic) omul-porc, cu figurile unor politicieni în vogă.
Iar noi, ce vom face? Desigur, ne vom vaccina. Dar nu din obligaţie, ci numai şi numai ca rezultat al hotărârii proprii.
( 7 nov 2009, 14:46:46