Mircea Radu IACOBAN

Cum subiectele-tabu tentează, am luat la citit revista cu titlul şocant „Cuvântul legionar”, încercând a afla care-s ţelurile noilor legionari şi ce-i mână pe ei în luptă. Punct de pornire greşit: sintagma „noii legionari” este respinsă categoric de redactorii foii: avem de a face cu legionari pur şi simplu, aceiaşi din totdeauna, într-o continuitate de necontestat şi-i de-a dreptul jignitor să se vorbească despre „neolegionari”: „expresia aceasta ar corespunde unei schimbări, unei noi abordări a ideologiei legionare, ceea ce este un neadevăr, având în vedere că păstrăm nealterată ideologia şi scopurile Mişcării Legionare.” Răspicat spus, greu de susţinut.
Dacă ne amintim bine, anul trecut, un tânăr intelectual din Suceava împrăştia manifeste, dornic să relanseze mişcarea legionară şi-i redefinea astfel obiectivele: „Noi susţinem România Mare, cu toate zonele istorice care ne-au aparţinut şi care trebuie să fie din nou ale noastre, precum şi rezolvarea problemei minorităţilor. Chestiunea evreiască nu mai există, acum, marea problemă sunt ţiganii...” În paginile revistei însă, „chestiunea evreiască” a rămas prioritară, manifestându-se sub forma unui antisemitism deloc temperat.
Aşa că, după cum se vede, mişcarea se divide între „cei vechi” şi „cei noi”, cu precizarea că, de fapt, şi unii şi ceilalţi sunt la fel de tineri şi n-au trăit nici o clipă realităţile legionarismului autentic. Şi-i greu să resuscitezi intactă o ideologie generată de condiţionări politico-sociale de mult apuse, creditând-o cu legitimitatea de odinioară, îndoielnică şi atunci, darămite acum. Premisele nu mai sunt deloc aceleaşi, iar soluţiile propuse şi-au pierdut orice urmă de (eventuală) adecvare.
Trăim într-o democraţie ştirbă, incomparabilă însă cu dictatura carlistă şi, în pofida tuturor convulsiilor politicianiste, ţelul rămâne consolidarea acestei democraţii, aducerea ei cât mai aproape de standardele europene. Adică, exact opusul concepţiei politice a ideologului legionar Nae Ionescu, care considera democraţia „răul absolut al lumii moderne.” Cum probabil se ştie, modernitatea era, pentru Nae Ionescu, coruptă, corupătoare şi decadentă, statul burghez fiind considerat fals, artificial şi lipsit de legitimitate, iar libertăţile civile, mofturi derizorii.
Chiar dacă unele realităţi social-politice par a se asemăna flagrant cu acelea din deceniul trei al veacului trecut (corupţia generalizată, de pildă), mai nimic dintre soluţiile inveterate de vechii legionari („religia politică a ortodoxismului românesc”, necesitatea conducătorului unic, blagoslovit şi charismatic, „crearea omului nou” ş.a.), legitim respinse şi atunci, apar ca pure fantasmagorii acum. Drept pentru care n-are cum fi productivă încremenirea defazată într-un proiect expirat, ci mai degrabă recurgerea la un „update” care, în corpul aceluiaşi număr de revistă, totuşi se încearcă. Astfel, se identifică alte ţinte, teme şi direcţii: globalizarea este văzută ca un „nou colectivism comunist”, Uniunea Europeană pare a fi „o nouă URSS”, iar soarta planetei ar decide-o un guvern mondial ocult, ce „vrea să înlocuiască naţiunea, teritoriul, memoria colectivă, istoria şi pe Hristos prin legi economice şi acorduri înrobitoare.”
Ar fi subiecte pe marginea cărora se poate discuta cu mai mult folos decât reluându-se vechile obsesii rasiste şi recurgându-se la glumiţe grafice îndoielnice (Holocaust se scrie cu $ în loc de s – cum, pe vremuri, în Cuba, numele lui Nixon se tipărea cu zvastică în loc de x...). Nu lipsesc, din „Cuvântul legionar”, observaţii întemeiate de tipul „să li se amintească tuturor celor care s-au îmbogăţit brusc faptul că, la fel de brusc, le-au crescut şi impozitele de plătit la stat”, ori ”în vecii vecilor, un vapor nu se poate vinde în străinătate pe un dolar”, precum şi reacţii de luat în seamă la realităţile politice curente. În preajma alegerilor prezidenţiale, oficiosul legionar nu agreează nici unul dintre candidaţi şi transmite următoarea directivă naţională: „ne prezentăm la vot, pentru ca buletinul nostru să nu poată fi eventual folosit pentru unul dintre candidaţi şi îl anulăm (...) scriind pe el semnul electoral al Mişcării Legionare” (n.n.: gratiile încrucişate). Încheierea este apoteotică: „Trăiască garda şi căpitanul!”