Cătălin MIHULEAC

Partea proastă a dorinţelor noastre fierbinţi e că, dacă se îndeplinesc, nu se îndeplinesc pe loc, ci au trebuinţă de-un timp de manevră. Câteodată, când în final se materializează, ele nu mai au decât valoare simbolică, aducând un beneficiu doar moral. Totuşi, o dorinţă împlinită rămâne o dorinţă împlinită, arătându-i destinatarului că zeii nu-l tratează cu posteriorul.
Ca să i se împlinească o dorinţă lui Adrian Năstase, au fost necesari, măiculiţă, 12 ani! O duzină de ani, dar – ca să folosim un joc de cuvinte - nici dorinţa n-a fost una de duzină. Astfel că, în acest moment, Năstase e numai o fericire: obrajii şi-au recăpătat conturul de funduleţ rozaliu de bebe, pălmuţele îi plescăie de aplauze, linia nasului priveşte optimist spre viitor, acolo unde piciorul său intenţionează a păşi ferm.
Dar să ieşim din ceaţă: la începutul lui mai 1996, Năstase, preşedinte al Camerei Deputaţilor, s-a şucărit dunăre pe postul de radio „BBC”, care se manifesta făţiş împotriva PDSR. De aceea, a anunţat că partidul său va lua la rost Consiliul Naţional al Audiovizualului, cerându-i să revadă permisiunea acordată posturilor de radio, de a retransmite în româneşte programul „BBC”.
Atunci nu s-a ales nimic, dar rugăciunea, acompaniată de acatiste convingătoare, s-a materializat peste 12 ani, în 2008, când s-a hotărât ca „BBC”-ul să ne lase şi să se tot ducă. Mai mult, bunul creştin Năstase a primit şi un bonus din ceruri, constând în dizolvarea postului „Europa Liberă”. Vezi, Adi, dacă ţi-ai păpat tot lăpticul, ce cadou ţi-a făcut Doamne-Doamne? Zi-i lu’ nenea Iliescu să te pupe din partea noastră!
Totuşi, paguba nu-i uriaşă pentru naţiune, fiindcă „BBC”-ul românesc n-a fost un lăcaş de cult, aşa cum se sugerează. Să nu uităm că acolo şi-au desfăşurat activitatea jurnalişti spectrali gen băiatul ăla şters Ciocăzanu, acum mare şef la „Adevărul de seară”, fiindcă este expert în a oferi companie domnilor generoşi.
Apropo de „Adevărul de seară” şi de domni generoşi, se vede că pe Patriciu nu-l prea ajută mintea, fiindcă un ziar mai prost şi mai sec să vrei şi nu poţi face.