De-aproape 20 de ani, hramul Sfintei Parascheva, desfăşurat în Iaşi la miez de octombrie, a devenit arena unei nemaipomenite risipe de sarmale. Învelite în foi de viţă ori de varză, cu umpluturi unde orezul se contopeşte în tangouri cu carnea tocată, stropite ori abstinente la smântână, milioane de sarmale sunt lansate spre stomacul flămânzilor de carieră. Atât de larg este fenomenul, încât e momentul ca mişcarea sportivă ortodoxă să omologheze proba de „aruncare cu sarmaua”, dând posibilitatea celor mai înzestraţi concurenţi să fie răsplătiţi cu diplome şi medalii.
Făcând-o pe miloşii, cei cu ceva dare de mână vin la Sfânta Parascheva cu oalele sub braţ, învelite în prosoape, pentru a nu li se compromite aburul, stârnind o puternică salivaţie, care abate gândurile credincioşilor mai fomişti de la cele sfinte. Instantaneu, o mândră coadă la sarmale se încheagă, rivalizând cu celebra coadă de la închinat, unde cetăţenii se încolonează pentru a pupa moaştele sfinte.
E lesne de înţeles că, folosind sarmaua ca monedă, milostivii autumnali îşi rezolvă iscusit socotelile cu Divinitatea. Aşa cred ei: că orientând câteva zeci de sarmale spre nehaliţi, Dumnezeu vine imediat cu radiera pentru a le şterge din catalog păcatele şi, pe măsură ce oalele se golesc, se golesc şi conturile divine de păcatele lor. Tare mă tem că lucrurile nu stau aşa!
Suportând stoic chiciul bisericesc organizat în circumscripţia sa, Parascheva ne confirmă că-i o sfântă cu psihic tare, care priveşte şi tace, în loc să ia măsuri ferme de stopare a fenomenului. Să nu ne mire, căci aşa sunt toţi sfinţii: foarte răbdători în relaţia cu publicul.
An de an, la acest bairam ortodox, mă surprinde prezenţa, mai pe faţă sau mai pe şestache, a judecătorilor, procurorilor şi miniştrilor de prin justiţie, ceea ce înseamnă că până şi ăştia au frică de justiţia divină. Acum câteva toamne, l-am văzut chiar pe ministrul de atunci Tudorică Chiuariu cu o oală de sarmale în braţe, împărţindu-le în dreapta şi în centru-dreapta.
Dar nu-i exclus să mi se părut, fiindcă Tudorică ăsta are o moacă destul de comună.