Mircea Radu IACOBAN

Chiar că-i de necrezut! Încalc intimităţile unui destin tragic, dar trebuie să scriu: o nepoată ce locuieşte în Toronto de mai bine de zece ani şi are cetăţenie dublă (română şi canadiană) se află în ultima fază a unei grave afecţiuni oncologice. N-are decât 41 de ani şi, după o suferinţă într-adevăr lungă, penibilă şi profund nedreaptă, s-a hotărât, cu ultimele puteri, să-şi revadă rubedeniile din Timişoara, cutezând efortul presupus de zborul până în România. A decompensat imediat şi, internată la Spitalul de urgenţă din capitala Banatului, a fost cu greu repusă cât de cât pe picioare, fără să se poată interveni în nici un fel asupra fondului suferinţei – metastazele. N-ar trebui să dau publicităţii astfel de amănunte – o fac doar pentru a arăta cât de diferit este înţeleasă grija faţă de om în adevăratele democraţii ale lumii, prin comparaţie cu cvasi-indiferenţa boantă şi fatalistă a românilor. Asigurările de sănătate canadiene au suportat toate costurile spitalizării de la Timişoara. Adevărata surpriză abia urmează: pentru a se asigura acestei condamnate fără speranţe asistenţa medicilor care au tratat-o până acum în Canada, i-au fost trimise de la Ottawa două bilete de avion clasa bussines (pentru bolnavă şi soţul ei). De la Toronto, a sosit la Timişoara un paramedic canadian, cu aparatură de resuscitare şi instalaţie de oxigen: o va însoţi pe Steluţa de-a lungul drumului peste ocean. Marţi, la Frankfurt, s-au transbordat la bordul unui avion de linie canadian, unde era amenajată o cabină specială, cu pat pentru bolnavă... De-a dreptul emoţionant! N-or fi file de poveste? Nu: e pură realitate. Adevărat, dintr-o altă lume.

D-ale presei: revista „Opinia studenţească” (cu precizarea „Opinia veche”, probabil, prin contaminare cu „Dilema veche”) nr. 351 oferă junilor săi cititori (gazeta are 5000 de exemplare tiraj!) relatări de la pelerinajul ieşean la moaştele Sfintei Parascheva. Aflăm încă din pagina I-a, şi apoi din cuprinsul revistei, unde semnează Livia Movilescu, că „slujba sfintei Liturghii este oficiată pe esplanada din faţa Catedralei Mitropolitane de către P.F. părinte Patriarh Teoctist şi I.P.S. Mitropolit Daniel.” Înseamnă că de asta s-o fi chemând „Opinia veche”, fiindcă publică informaţii de anţărţ: Prea Fericitul Teoctist, pe care reporteriţa l-a văzut cădelninţând în faţa Catedralei se preumblă de multişor prin grădinile cereşti, Mitropolitul Daniel nu mai e Mitropolit... şi soiul ăsta de gazetărie nu-i gazetărie. Tot d’ale presei, dar una şi mai boacănă: veselii cârcotaşi trântesc zdravăn cu bâta-n baltă. Prea atenţi la paiul din ochii altora, gafează pe cât de penibil, pe atât de impardonabil. Năstruşnicul Huidu îi atribuie lui Caragiale cunoscuta epigramă „Veronică, Veronică, eu credeam c-o ai mai mică...”, susţinând că vizată ar fi fost... Veronica Micle. Dincolo de grobianismul obscen cu care se cotrobăie prin subsolurile istoriei literare, e de remarcat incultura enciclopedică a cârcotaşului. Mai tot românul ştie că-i epigrama lui Păstorel, dedicată Veronicăi Porumbacu. Elev Huidu, la colţ, în genunchi, pe coji de nucă!

Cea mai citită revistă de limba română din Israel, „Minimum” (apare sub redacţia lui Al. Mirodan) reproduce, în numărul pe octombrie, articolul nostru din „Monitorul de Suceava” în care polemizam cu Ion Coja pe tema Pogromului de la Iaşi.