Mircea Radu IACOBAN

Pentru săptămâna viitoare, Editura „Junimea” anunţă festivităţi aniversare ce vor marca împlinirea a patru decenii de funcţionare neîntreruptă. N-a lipsit mult să fim invitaţi la o comemorare în loc de aniversare, fiindcă, după 1989, instituţia a trecut prin cumpene ce i-au primejduit grav fiinţarea. Simplul fapt că există şi-i destul de prezentă în librării poate constitui motiv de legitimă mirare, câtă vreme aproape toate suratele ei ce funcţionau în urmă cu 3-4 decenii sunt de mult răposate.
Sigur că Editura ieşeană nu-şi mai poate aroga până la capăt rolul de catalizator cultural deţinut cândva şi nici nu-i posibilă atingerea cifrelor record de altădată, când se publica poezie în tiraje de zeci de mii de exemplare (Nichita Stănescu, Marin Sorescu), iar comenzile librarilor pentru cartea de proză nu puteau fi onorate decât parţial (de menţionat că, atunci, tirajul comandat era plătit cu anticipaţie de reţeaua librăriilor). Importanţa cărţii în sine nu mai este de mult aceeaşi, sistemul de difuzare a dispărut, apariţia unei cărţi nu mai este condiţionată riguros şi necesar de valoarea reală a manuscrisului, cât de potenţa financiară a autorului comanditar.
Edituri, în România, sunt înregistrate câtă frunză şi iarbă – ceea ce-i şi bine, şi rău. Efecte: a crescut exponenţial numărul titlurilor tipărite, au scăzut dramatic tirajele, iar apariţia unei cărţi nu mai presupune, obligatoriu, seriozitatea, chemarea, harul şi originalitatea apte să legitimeze convingător semnătura de pe copertă. Autorlâcul e în floare, stimulat şi de susţinerea unor condeie critice obediente ori înregimentate, dispuse oricând să salute orice apariţie cumva convenabilă. Cărţile realmente valoroase, care, desigur, continuă să apară, se scufundă (nu numai vizual) într-un ocean de coperţi ochioase, iar enclavizarea e-n floare: nu se ştie, la Suceava, ce apare demn de interes la Timişoara (şi invers), peste toate apăsând, la vreme de criză, şi lespedea preţurilor prohibitive. Aşa stând lucrurile, la ce bun ocheanul întors către un „a fost odată” ce nu mai rimează cu realităţile de azi? Probabil, mai întâi din raţiuni care ţin de necesităţile istoriei literare.
La „Junimea” au debutat numai până în 1979, cât mă ajută amintirile, 39 de prozatori din toată Moldova, 26 de poeţi, 35 de critici şi istorici literari şi câteva zeci de autori ai unor cărţi ştiinţifice ilustrând domenii cum ar fi medicina, matematica, filosofia, ramurile tehnicii ş.m.a. Se cuvin adăugate şi debuturile cu misie de restituire postumă (George Mărgărit, Traian Chelariu, Theofil Simenschy ş.a.), dar şi debuturile, să le spun astfel, real-efective – ar fi vorba despre apariţii precedate, formal, de cărţi semnate de aceeaşi autori, însă irelevante în contextul operei respectivilor. De pildă, înainte de a-i tipări „Junimea” remarcabilele studii dedicate lui Kogălniceanu şi Pârvan, Al. Zub a semnat doar două bio-bibliografii la Editura Militară; debutul real al lui I.D. Sârbu poate fi numai contabiliceşte atribuit unei broşuri cu povestioare pentru copii şi nu solidei şi definitoriei cărţi de proză apărută la „Junimea” în 1973.
Printre debuturile-eveniment se cuvine amintită şi culegerea „Steaua de vineri”, datorată lui Grigore Vieru, cel dintâi volum de versuri în România al poetului de peste Prut şi cea dintâi carte cu litere latine a unui scriitor din Basarabia. Printre cei cărora „Junimea” le-a adunat întâia oară numele pe-o carte se numără Dan Mănucă, Val Gheorghiu, Grigore Ilisei, Nelu Ionescu, Mihai Drăgan, Dumitru Irimia, Ştefan Oprea, N. Barbu, Ion Pogorilovschi, Liviu Rusu, Mihai Ursachi, Nicolae Turtureanu, Const. Coroiu, Emilian Marcu, Magda Ursache, Ion Constantinescu, Teodor Dima, Ştefan Avădanei, Leon Volovici şi mulţi, mulţi alţii. Unii dintre aceşti foşti debutanţi sunt, acum, academicieni, iar nucleele scriitoriceşti ale Filialelor Uniunii de la Iaşi, Bacău şi Galaţi-Brăila sunt constituite mai ales din autori care fie s-au afirmat, fie şi-au consolidat prestigiul prin cărţile editate la „Junimea”.
Dacă mai adăugăm amănuntul că Editura şi-a asigurat şi colaborări ale celor mai prestigioase condeie din afara Moldovei, s-ar putea conchide că-i îndreptăţit demersul aniversar. Paradoxal, dar mai multă informaţie există pentru trecut, decât pentru prezentul Editurii. Ar fi fost, de aceea, bine venită tipărirea unui catalog general, cuprinzând titlurile întregii producţii editoriale. Rămâne, probabil, pentru aniversarea a 50-a.